exercitii de imaginatie (6)

pe pat de cetini crude isi doarme somnul Pan

copita-i despicata, zvacneste…

vis in van

et in Arcadia ego

cuvintele nimfe in hora se prind

si rime captive cad prada

idei far’de seaman as vrea sa cuprind

in litera mea fada

numai cine n-a vazut-o nu-i cunoaste frumusetea

cei stiu nu o pot spune, ferecati sunt pe vecie

caci nimic din ce-am trait

nu-i in stare s-o cuprinda, si-n cuvinte s-o descrie

evrika: un corp scufundat in moarte

este redat amintirilor cu o forta bruta egala cu greutatea iubirii

pe care a-mpartasit-o semenilor

magia naiului nu poate estompa

necunoscutul ce ne-nvaluie in teama

dar toate spaimele, naiade alergand desculte

se strang topite, subjugate-n a lui plasa

tesuta-n carnea sunetelor negraite

el e fiul preafrumoasei

ce te-asteapta pe-al sau mal

Styxul susura alene

Spaland doruri si alean

exercitii de imaginatie (5)

a fost o vreme cand fericirea avea un singur nume: copilarie

eram stapan pe timpul si pe trupul meu

csnd nu ersam decat curiozitate

stransa-n ochi

dar vine o vreme

cand totul se prabuseste-n jur

acoperind mirajul libertatii

sub daramaturi

toate lumea imi cerea sa-nvat

numai ca unii imi spuneau sa cercetez lumea in detaliu

iar altii imi demonstrau ca perspectiva e mai importanta decat amanuntul

pentru ca te ajuta sa ai o imagine de ansamblu

am ratacit printre detalii

am descifrat maretia perspective

dar in final am inteles ca totul se reduce la ochi

si la ceea ce vrei sa vezi

ca sa scap din chingile si din gura lumii

am fugit in pustie

gasindu-mi lacas in pestera

alaturi de caprele mele

si departarile se pierdeau in detalii

iar apropierea imi descoperea perspective noi

si a fost liniste, si pace

iar ochiul meu alerga de la o zi la alta

fara teama de-ntuneric

prima greaseala:

daca nu-ti priveste-ti prietenii de aproape

vei observa urmarile dusmaniei

a doua greseala:

niciodata sa nu-ti faci prieteni

decat dintre cei de-o seama cu tine

viata mea s-a sfarsit in ziua in care mi-a infipt drugul inrosit in foc

si mi-am pierdut unicul ochi

ce destrama amanuntul

si tesea perspectiva

acum,

nu pot privy decat inlauntru

descoperindu-ma fibra cu fibra…

exercitii de imaginatie (4)

cand m-a primit in sanctuarul nesecatelor iubiri

mi-a spus ca nimeni nu-i vazuse chipul fara sa regrete

m-am multumit sa fiu copilul ce la sanu-i dulce

tihna si pacea somnului gaseam

luminile se tanguiau in mici caţuie

si frumuseti nebanuie se-ascundeau sub voal

eram nebunii somnambuli ai lumii

si pe altarul dragostei timpul ofranda-l aduceam

ziua ne cerne in crepuscul

noptile in zori ne-arunca

cu nectarul ei iubirea

viata-n jocuri ne-o-incanta

alungam momentu-n care

goi ne-om arata-n lumina

arzand jalnica-intrebare

ce ma strange in inele

vino noapte si-i asterne

somnul lin pe arse pleoape

voalurile ce-o ascund

m-or petrece asta noapte

licarul clipit al stelei

mi-a sorbit zbaterea vietii

iar uimirea sapa-n piatra

rece care m-a cuprins

moartea cu al ei miros

o alunga din visare

si-n tacerea ce ne scalda

eu, un trup far’ de suflare

ti-am spus ca nimeni chipul nu mi l-a zarit

far’ sa regrete-amarnic ratacirea

colectiei iubirii te dedic

statuie ce-mi impartasesti menirea

exercitii de imaginatie (3)

“spre casa, spre casa, rasuna indemnul

si vasla se-afunda ranind departarea”

sirenele-si unduie cantecu-n-valuri

si-alene se-agata de bordul triremei

se zguduie carnea, adanca-i chemarea

si pofta in coada lopetii se-aduna

spre casa prieteni, a noastra-i izbanda

si dopuri de ceara sa ne fie scut

eu insumi ma leg de catarg cu speranta

ca-n latul ispitei nu ma las prins

in mijlocul pietei , uimind trecatorii

cu parul valvoi si ochi ratacit

el cearta, indeamna,

ba rade, ba plange

in fuga si-n lupta

de lanturi oprit

smuceste si-agita

el prafu-l ridica

o lupta cu demoni de nimeni vazuti

desfraul rapace ce lumea o-ncanta

cu sunetul mortii in suflet infipt

nebun ce speria multimea

la stalpul infamiei  legat de-oranduire

el moartea isi asteapta cu ardoare

mireasa ce-l asteapta acasa

in tihna unui vis intrezarit

exercitii de imaginatie (2)

subjugat, vandut cuvantului, ratacit si ratacitor

port toate aceste etichete

in traista goala a surghiunului

dornic sa descopar cuvantul

rugi, blesteme, lacrimi si ura ma-nsotesc

caci cuvantul fuge mereu din calea mea

oful meu, se ridica asemeni fumului de tamaie

si desface baierele cerului

potopindu-ma

cuvintele

alearga despletite cautandu-ma

si fiecare atingere

le transforma

curatindu-le de toata tina

redandu-le stralucirea

si lumea se bucura de puritatea lor de aur

si nici macar nu le mai asculta

fiecare-si ia cate-un cuvant si-l aseza la loc de cinste

si fiecare casa se bate, dorindu-si cuvantul

daca in trecut mi-am dorit cu-nversunare sa gasesc cuvantul

astazi am ajuns sa-i urasc stralucirea calpa

poate ca lumea nu va fi de acord

dar eu nu mai vreau in jur

o mare de cuvinte moarte, fara suflare

pretuite doaar pentru

invelisul efemer

exercitii de imaginatie (1)

ca de obicei, planez si-ti arunc umbra in obraz

lanturile-ti zornaie speriate

si-ti doresti disperat moartea

datoria mea e sa-ti sfasii pantecul

si sa-ti ciugulesc ficatii

iar datoria ta

e sa mi te oferi in fiecare zi

ca-ntr-o poveste fara de sfarsit

ghearele sfasie pielea curate

sangele ma cauta

dar ciocul mortii stie doar gustul ficatului

sfartecat cu salbaticie de fiecare data

ametit de mirosul tau

ma desprind greu

din ziua ce sta sa moara

si a fost o zi si a trecut o noapte

iar zorii ma spala

pana cu pana

din varful ciocului

pana la ultima gheara

ciudat,

azi zborul nu mai are nici un gust

lumina izbeste in stanca

iar umbra sterge de praf oasele albe

imi place sa cred

ca povestea noastra continua