pe pat de cetini crude isi doarme somnul Pan
copita-i despicata, zvacneste…
vis in van
et in Arcadia ego
cuvintele nimfe in hora se prind
si rime captive cad prada
idei far’de seaman as vrea sa cuprind
in litera mea fada
numai cine n-a vazut-o nu-i cunoaste frumusetea
cei stiu nu o pot spune, ferecati sunt pe vecie
caci nimic din ce-am trait
nu-i in stare s-o cuprinda, si-n cuvinte s-o descrie
evrika: un corp scufundat in moarte
este redat amintirilor cu o forta bruta egala cu greutatea iubirii
pe care a-mpartasit-o semenilor
magia naiului nu poate estompa
necunoscutul ce ne-nvaluie in teama
dar toate spaimele, naiade alergand desculte
se strang topite, subjugate-n a lui plasa
tesuta-n carnea sunetelor negraite
el e fiul preafrumoasei
ce te-asteapta pe-al sau mal
Styxul susura alene
Spaland doruri si alean
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu