credulitate

de fiecare dată când mă trezesc

îmi iau ziua,

o întind pe o felie de pâine prăjită

şi mestec încet

savurând fiecare îmbucătură

„cineva m-a aruncat

într-un ceainic şuierând

din picioare până-n cap

asudând”

prietenie e atunci când te arunci în râu

fără să-ţi pese dacă şti să-noţi

iar iubire e atunci când te arunci în piscină

chiar dacă şti că e goală

cu toate acestea, între cele două stări

mai este loc pentru o cucernică singurătate

ce-ţi cotropeşte liniştea

asemeni nisipului deşertului

care nu ţine cont de intenţiile lumii

de a planta linii de-ncredere

seminţele iubirii

se lasă duse de colo colo

aşteptând prima ploaie de afecţiune

ce-ţi schimbă viaţa...