ea, ultima

mai lasă ochiul meu să te rănească

lui numai curiozitatea i-a rămas

alungată de toţi, te-ai oprit pe treptele sufletului meu

cerându-mi să te-ngădui preţ de-o clipă

sfârşeala se revarsă golindu-te

de orice teamă…

degetele triste ţi-au prins noaptea la gât

colier plin de tăcute, stinse, diamante

aşa cum numai uitarea

mai ştie ofta

te-am invitat într-o viaţă pustie, întunecată

ai refuzat zâmbind, te-ai ridicat

m-ai scos din zilele mele

şi-am plecat…

dincolo