dacă mi-ai cere luna de pe cer
aş găuri oglinda lacului ca s-o găsesc
secretele sunt nadă pentru oameni
dar noi, noi ştim totul
pentru că acesta a fost scris
într-un răsărit
răzleţit de turmă
lumea mea e o mulţime vidă
a ta, plină de evenimente
şi din intersecţia lor
se cerne ploaia-ntrebărilor
eu te iubesc pentru că te iubesc
fără motivări inutile
şi fără aşteptări
asemeni vântului
ce unduie faţa apei
fără să se dezvăluie
„luna mea e mai urâtă
şi mai palidă-n candoare
cearcăn surd pe sânul nopţii
care moare...”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu