ca de obicei, planez si-ti arunc umbra in obraz
lanturile-ti zornaie speriate
si-ti doresti disperat moartea
datoria mea e sa-ti sfasii pantecul
si sa-ti ciugulesc ficatii
iar datoria ta
e sa mi te oferi in fiecare zi
ca-ntr-o poveste fara de sfarsit
ghearele sfasie pielea curate
sangele ma cauta
dar ciocul mortii stie doar gustul ficatului
sfartecat cu salbaticie de fiecare data
ametit de mirosul tau
ma desprind greu
din ziua ce sta sa moara
si a fost o zi si a trecut o noapte
iar zorii ma spala
pana cu pana
din varful ciocului
pana la ultima gheara
ciudat,
azi zborul nu mai are nici un gust
lumina izbeste in stanca
iar umbra sterge de praf oasele albe
imi place sa cred
ca povestea noastra continua
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu