Se afișează postările cu eticheta delirium tremens. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta delirium tremens. Afișați toate postările

marți, 3 iulie 2018

samariteanului… mulțumire





după ce traversasem sute sau poate mii de ani de istorie
când cu bocceaua în spate, când cu turmele risipite
am crezut că mă pot așeza la umbra zilei
să-mi trag și eu sufletul
numai că nu a fost să-mi fie
căci o ceată de tâlhari au năvălit
răscolindu-mi sufletul, răstingnindu-mi pământul
și furându-mi până și lacrimile
am rămas între șleaurile drumului și ale istoriei
fără să fiu ajutat, fără să fiu băgat în seamă
până când am zărit moartea
ce dădea târcoale
ploaia mă spăla, soarele îmi vorbea
și stelele mă vegheau an după an
până când am obosit să mai număr
mulți veniți (să vadă), puțini aleși (să ajute)
dar și mai puțini chemați
și rănile puroiau  dezgolindu-mi oasele
oare, e adevărat că pe aici ar trebui să treacă
samariteanul cel milos,
dispus să mă scoată din mâinile deznădejdii?
cred că istoria a uitat să-și mai citească hristoavele
sau poate că a prins frica hoților…


duminică, 4 martie 2018

ar trebui să-mi scot din minte timpul?



niciodată, dar niciodată, să nu te lași păcălit
și să-ți dai timpul. cel puțin așa spunea moșul meu
dar cine mai stă să asculte în ziua de azi?
bătrânii cu timpurile lor, noi cu viața noastră
modestă ori strălucită sau pur și simplu trecătoare
numai că iată am ajuns zilele din urmă
și mă uit jur-împrejur a gol
fără să înțeleg pustiirea
ce n-aș da să am acum tot timpul aruncat
să-i mângâi filele și tăcerile
să-l întreb de una, de alta
iar el în mărinimia lui
să mă primească la sân,
și să-mi ostoiască temerile
adormindu-mă…
nu vă supărați nu aveți să-mi dați niște timp

pe care oricum o să-l aruncați?

joi, 14 septembrie 2017

joacă, Juvenal, jurat



când bestiile sar în strada şi-şi arată muşchii
pâine şi circ se-aude din tribune
printre leorpăituri de bale decrepitul
ar vrea şi cere în plus şi sânge
pierduţi suntem şi alungaţi din polis şi cultură
Agora a rămas un vis şi-o amăgire
căci animalularuncat în cuşcă
şi-a ros zăbrelele şi a fugit în lume
el omul nou, amorfă pastă
de jeg, sudalme, fudulie  şi prostie
cel fărʼ de Dumnezeu, morală sau respect
vrea doar ce bagă-n gură şi ce trage-n sulă
şi-o râgâială ranforsată cu cinci beri