cântec de dor greu

greu e cerul de urnit

când te-mbracă-n asfinţit

şi-ţi pune glugă de ceaţă

să nu-ţi fie dimineaţă

să-ţi fie doar noapte lungă

ploile să te ajungă

să te spele să te ungă

şi să te culce pe-o dungă

cu capul la răsărit

ca şi dorul încolţit

cu gândul la ce n-a fost

să dai lacrimilor rost

cu inima potolită

de uitare năpădită

Fragmente..

Da-ţi-aş roată de trei ori
Ca zefirul printre flori

Tu de unde apărusi
Sufletul cui ţi-l vânduşi?

Şi-ţi tot dau ocol măi fată
Că te ştiu nemângâiată.

Da-ţi-aş mândră visele
Să-ţi mângâie nopţile.

Spune-mi fată ce-ai visat
De-mi ţii calea pe-nserat?

Cântec obscen

Fată cu ţâţe de piatră
Visele lumii te-aşteaptă
Ce cauţi prin visul meu
De mă cerţi aşa mereu?

Spune-mi cu ce ţi-am greşit
De trupul mi l-ai robit
M-ai luat fată pe nimic
Şi de viaţă mă dezic.

C-am ajuns uscat şi sec
Nu am vise să mă-ntrec
C-am rămas sec şi uscat
Ca spicul nesecerat.

Între ţâţe prinde-mă
Sfarmă-mă, macină-mă
Cerne-mă, frământă-mă
Şi-n viaţă azvârle-mă.

Cântec de visător

Fă-mă Doamnă derbedeu
Să m-ascund sub sânul tău
Inima să ţi-o frământ
Să dau viselor cuvânt.

Să mă urc pe sân mai sus
Unde visele s–au dus
Să-ţi iau fraga buzelor
Noaptea când în vis cobor.

Foamea să ţi-o potolesc
Poftele să-ţi asfinţesc
Să musc din măru-ţi zemos
Cu-n oftat să te descos.

Du-te ziuă, culcă-te,
Noapte-n pat aşterne-te
Mă-nveleşte, m-apară
Când doruri îmi scapără.

Cântec de uşă

Fă-mă uşă Domn Domnuţ
Pe potecă mai giosuţ
Să fiu strunga fetelor
La culesul merelor.

Care-n lume n-o greşit
Treacă pragu-n asfinţit
Eu să-i fiu vis nevisat
S-o-velesc pe înserat

Care n-o greşit prea mult
Scâncetul să i-l ascult
Să-i frământ dorul nebun
Prin vise să mă adun.

Care-n lume o greşit
S-o muncesc din asfinţit
Până-n zoriori de zi
C-apoi iar o mai pofti.

Cântec de urzeală

Lua-te-aş fată la-mpletit
Ca pe firul răsucit
Trei pe faţă trei pe dos
Ca să-mi fie cu folos
Că din cer mi te-am dat jos.
Măi voinice dac-ai ştii
Fusul de l-ai potrivi
M-ai toarce seară de seară
Din iarnă în primăvară.
Dar la clacă n-ai prea stat
Buze dulci n-ai sărutat
Sânge-n trup n-ai aţâţat
Şi mai crezi că eşti bărbat.
Fugi la baba doftoroaie
Să te-ndoaie-ntre picioare
În cei pumni să te frământe
Între ţâţe să te-alinte
Când toate le-ai învăţa
Să cauţi să-mi ţii calea
Şi-amândoi ne-om împleti
Nopţile ni le-om urzi.

Cântec de ursit

Lua-ţi-aş fată cu-mprumut
Trei suspine şi-un sărut
Să mă zvârlu-n Ursa Mare
De-a călare.
Mândră cu plete de foc
Încerca-te-aş la mijloc
Să scot sâmbure de foc.
Să îţi musc pulpa zemoasă
Piersică, fată frumoasă.
Lua-te-aş fată la-ntrebări
De cu seară până-n zori.
Să-mi ţeşi toate nopţile
Să-ngâni ursitoarele.

Cântec de stea

Agăţa-mi-aş ochiu-n stea
Să văd lumea-anapoda
Axis Mundi-n cale-i scos
Bârnă din ochi luminos

Pe-o sprânceana te-aş păstra
Ca să-mi fie noaptea grea
Pierdută prin labirint
Cât aş vrea să te mai mint.

Când zăpezile-or cădea
Să-mi încălzeşti inima
Şi patul să-mi fie rug
În genunchi să te ajung.

Cântec de pierzanie

Nordul meu şi sudul tău
Se-ntâlnesc la vest mereu
Unde soarele dispare
Scufundându-se în mare.

Cardinalul meu sfios
Ruşinându-şi capu-n jos
Aşteaptă iertarea ta
Căci pedeapsa-i foarte grea.

Sudul tău, un loc umbros
Mă îndeamnă lenevos
Să-i degust ambrozia
Câte zile oi avea.

Iartă-mă, ridică-mă
Strânge-mă ori soarbe-mă
Pierde-mă, ascunde-mă
Lângă tine ţine-mă.

Cântec de pârleaz

La toamnă când ne-om nunti
Şi nevastă îmi vei fi
Oi brăzda cu plugul meu
Să pun sămânţă la greu.
Sufletul să mi-l topeşti
Visele să-mi împleteşti
Şi iarna la foc să-mi creşti
Primăvara să-nfrunzeşti
Trupu-n vară să-ţi dospeşti
Şi pruncuţ să dăruieşti.
Fie-ţi laptele vârtos
Pe cât sunt de păcătos
Lapte şi miere să curgă
Să te iubesc într-o dungă
Să te topesc pe-nserat
Să mor fată împăcat.

Cântec de noroc

Unde nu am eu noroc
Ca pe-o parte să mă-ntorc
Să visez în dungi albastre
Despre fetele măiastre

Bani de aur şi de-argint
Spuneţi-mi cum să v-alint
S-apăreţi în calea mea
Să-i fac mândrei salbă grea.

Fato, verigheta ta
Degetu-mi încolăcea
Şi-l lăsa fără suflare
Când era lumina-n floare

La cât sunt eu de pervers
Te-aş ascunde într-un vers
Aş veni şi eu cu tine
Şi-aş ascunde cheia bine.

Cântec de lunatec

Pântecu-ţi ca pita-n vatră

Cu arome mă îmbată

Iar cu coaja-i rumenită

Mă aţâţă, mă-ntărâtă.

Ferice de cin’ te-a lua

Şi-apăsat te-a frământa,

Să-ţi încerce coaja dulce

C-ar pleca dar nu s-ar duce.

Să te mestece din buze

Precum sânul la lehuze

Şi să sfarme în măsele

Vise multe, doruri grele.

Fată cu pielea mătasă

Închide uşa la casă

Şi te lasă înşelată

Fată zână, preacurată.

Cântec de lumină

Lumina e în mine

Lumina mă urmează

Când ploaia stinge totul

Lumina mă-nserează.

Cum aş putea să recunosc

Prin câte locuri am mai fost?

Lumină-s doar, şi-n urma mea

Îşi ţese bezna haină grea.

Stea am născut. I-am dat un rost,

Opaiţul mormânt mi-a fost

M-am dat, m-aţi luat şi aţi furat,

Găvane moarte aţi lăsat.

Orb fără să văd ceva.

Mort fără să fac ceva.

Viu fără să fiu ceva.

Cantec de iubit

Ce cati fata sprancenata

De ma sapi la radacina

Cu o floare de sulfina,

Si cu coada ochilor

Aţâţi spaima noptilor?

Ti-am gresit? Nu te-am iubit?

Ma plec alteia vrajit?

Nu cat eu seara de seara

Sagetand luna s-o doara?

Fata cu ochii de aur

Unduind ca un balaur

Lasa-ma sa ma petrec

Cu ochiul sa te incerc

Fata rau m-ai zdruncinat

Si m-ai bagat in pacat

Fie-mi viata cat de rea

In pacat tot te-as lua

Sa te spintec pe din doua

Pepene-mbracat in roua.

Sa ma-nbat cu zeama-ti dulce

Cântec de insomnie

Fi-ţi-ar fată zelul tău

Ca s-a-mpiedicat de-al meu

Şi prin fân mi l-a pierdut

Lua-te-aş fată la cernut.

Iar de-ar fi să te frământ

Prin iarba să te descânt

Să-ţi fie trupul dorit

Aluat pus la dospit.

Cântec de hard

Dimineaţa când mă scol

De rutină-ţi fac control

Dau scandisk şi-apoi defrag

Şi-aştept cu cafeaua-n prag.

Din fragmente rătăcite

Şi-aşternuturi răvăşite

Merit să-ncerc softul tău

Fantă tu şi fante eu.

Fi-mi-ar hardul plin de vise

Rătăcind filele scrise

Şi fie-mi extensia

Dot com după fila ta.

Dă-mi reset, încarcă-mă

Cu-n resize, măreşte-mă

Un restart, o nouă noapte

Închidea-vom vise sparte.

Cântec de grotă

Frumoasă femelă a tribului meu

Ursoaică. Totem fixând vălul pictat.

Din blănuri şi vise-am clădit al tău pat

Mă pierd şi renasc din tine mereu.

Când mâinile se-ating în noapte

Prin vise rătăcim la ani lumină

Eu Ursa major iar tu Ursa mică

Iubirea noastră abisu-l despică.

Eu sunt mormântul stelei ce-a căzut

Din vise-ţi modelez trupul pierdut

Suflarea mea stârnind cenuşa lunii

Reda-tu-te-am cum te visau străbunii.

Cântec de furat

Într-o seară pe răcoare

Îmi ieşi o fată-n cale

Încurcând potecile,

Descântându-mi nopţile

Răvăşindu-mi visele.

Fătoaică, drăcoaică

Strigoaică, zmeoaică,

Tu cât ai umblat,

Oare n-ai aflat

Prin pădurea-ţi deasă

Cu iarbă gustoasă

Mânzu-mi rătăcit?

Că nu l-am găsit.

Ori mi l-ai aflat

Şi încălecat?

Şi l-ai călărit

Până-n asfinţit,

Iar seara pe lună

I-mpleteşti cunună.

Şi mi-l ţii răpit

Până-n răsărit?

Eu n-am teamă, dar să ştii

Cum să faci şi cum să-l ţii.

N-are teamă de-nşeuat

Da-i cam crud şi neumblat

Şi-a roade zăbalele

Zdrumicându-ţi şalele

Şi-a rupe frâu-n şuviţe

Biciuindu-ţi dalbe ţâţe.

Poa’ s-agaţe nopţile,

Spulberându-ţi visele,

Tropotindu-ţi şoaptele.

Măi băiete, de ai teama

Nu-ţi mai baga mânzu-n seama

Că strică iarba de coasă

Şi-ajunge flămând acasă

Că mai mult el ciuguleşte

Şi-astfel strică şi-amăgeşte.

Că decât mânz ne-nvăţat

Mai bine cal înşeuat

Ce ştie unde să pască

Şi unde să tăvălească.

Cântec de fân tăvălit

Fată dragă de la ţară

De te-aş lua la subţioară

Te-aş ascunde-n primăvară

Şi ţi-aş da drumul pe vară

Când este de coasă iară.

Dar ţi-aş da drumu în scurt

Pasu-n iarba să-ţi ascult

Fusta să te-mpleticească

Pulpele să-ţi dezgolească.

Să te prind în fân cosit

Să pun viersul la dospit

Să-ţi frământ sânul pietros

Să mă prinzi la loc umbros

Să mă scurg în vis frumos

Fi-mi-ar fala de folos.

Mândrie de Făt Frumos.

Să te-nfig în tâmpla mea

Să scriem istoria

Pe-o funză de viorea.

cântec de emoticon

fată dragă au nu ştii

cât de mult îmi aparţii

câte răsuflări ţi-am luat

noaptea când te-am sărutat.

trupu-ţi răsucit de jar

răscolea al meu amar

m-aplecam să te sărut

lua-te-aş fată cu-mprumut.

fată dragă au nu ştii

că dorinţele târzii

sunt ca focul ce s-abate

peste cioatele uscate?

cerne-mă, frământă-mă

pe roată învârte-mă,

palmele să-ţi izbăveşti

când tăcerile-mi zideşti