Cântec de lunatec

Pântecu-ţi ca pita-n vatră

Cu arome mă îmbată

Iar cu coaja-i rumenită

Mă aţâţă, mă-ntărâtă.

Ferice de cin’ te-a lua

Şi-apăsat te-a frământa,

Să-ţi încerce coaja dulce

C-ar pleca dar nu s-ar duce.

Să te mestece din buze

Precum sânul la lehuze

Şi să sfarme în măsele

Vise multe, doruri grele.

Fată cu pielea mătasă

Închide uşa la casă

Şi te lasă înşelată

Fată zână, preacurată.