Vorbe de alungat muşte

Muşca-tu-mi-ai din mărul lui Adam
Şi sâsâitul nu ţi-a fost în van.
Mi-ai arătat că orice târâtoare
Visează ca să meargă pe picioare.

Întreaga viata i se scurse-n ochii răscoliţi
Căci nu putea vedea şi înţelege,
Păcatul, crima şi credinţa-ngemănate
Şi strâns unite totuşi într-o lege.

Nimic din cele ce le şti nu poate
Ca să oprească goana dup-un ultim gând
Aflat-am că sunt val în fluviul vieţii
Dar nu stiu ca să stau incolonat.
Să ies din rând?

Ca să fi unic, poţi odată să alegi
Nimic din cele ce-am creat nu ţi-e ascuns
Din joacă, liberul arbitru ţi l-am dat
Fac o mutare şi aştept al tău răspuns.

Etern şi infinit eram când am luat cunoştinţă
Nimic nu cred că-i necuprins de-a mea fiinţă.
Când te-am creat ştiam că-mi vei găsi răspuns
Neliniştii de a-mi atinge într-o zi nemărginirea
Şi de-a afla tot ce ne-a fost ascuns.
Nimic nu poate naşte din nimic,
Şi deci nemărginirea mea e-nchisă-n alta şi mai mare
Aşa cum gându-nchide-n sine un alt gând
Ş amândouă în alt gând găsesc cărare.

Te-oi alunga dincolo de-orice-i cunoscut
Şi-nchid în trupu-ţi facerea, durerea de-nceput
Ţi-oi distila durerea, gândul, şi-n credinţa ta beteagă
Am să-i întorc genunii ura-ntreagă.

(Foto: Hubble telescope - gallery)