noi n-am crescut normal

pentru că păsările noastre aveau aripi de vise închise-n puncte cardinale
şi pentru că noi nu trebuia să găndim, căci cheia legată de gât bătea, metronom mut
printre blocurile născute bătrâne dar imature şi pipernicite
iar pampersul nostru cel de toate zilele, strâns bine pe creier, absorbea orice fulguire...
toamna căutam printre castane culoarea de Sofia Loren
iar ploile ţipau aşa cum numai Magnani ştie să ţipe în faţa unui oraş deschis...la şliţ
prin care aceleaşi vise porneau în căutarea lui Vanzetti fără nici o Călăuză
care să le destăinuie taina nopţilor şi a cozilor de balaur de sticle...
făceam schimb de lacrimi furişate atunci când iubitul iubitei se căţăra pe cea mai înaltă frunză
cernând luna printre şoaptele strecurate prin arătură şi ţârâit de greieri
şi cred că am să mă opresc aici pentru că multe amintiri anormale
fac cerere de eutanasie şi emigrează în Elveţia ca să moară-n faţa camerelor de luat vederi
în clinici la fel de anormale ca şi power-flower-ul inundat de cannabis, sex şi muzica
o naştere plină de romantism la lumina lămpii cu gaz reedita povestea aventurilor din vestul sălbatic
iar bătaia era la ordinea zilei...altfel de ce ai mai fi ţipat...ca să dovedeşti ce ?
noi n-am crescut normal, dar nici ceilalţi nu au învăţat ce este normalitatea
încă se mai nasc (ce-i drept mai rar) oameni...crezând că vor descoperi ei normalitatea
şi pentru a nu pierde startul, sar direct din scutece pe băncile şcolilor.
uitând (intenţionat) că nu se mai dau diplome de absolvire a vieţii...
normale.

(azi 08.10.2009)

(Foro: Blocuri vechi - emil serban - http://www.galeriafoto.com)