Linia de sosire

Viaţa mi-a aruncat mănuşa
Şi a scuipat. Apăsat.
Mi-am proptit bine picioarele
Şi-am împins cerul
Până i s-au zărit poalele straielor
Mai albe ca strălucirea luminii.
Ştia că o să-i fie greu cu mine,
Dar nici ea nu se lăsa
Desfrunzită de lumină.
Ne înghionteam lăudându-ne victoriile
Încrâncenându-ne să prindem finalul.
Într-un târziu, am observat
Că la capăt
Ne aştepta nimeni alta
Decât îndoiala.
….
Şi ne spală nouă calea în lumină
Şi ne binecuvântează cu încrederea ta,
Amin.


(Foto : Eu sunt pamantul II - @BASTEA Ovidiu - http://www.photomagazine.ro)