Întoarce-mă... dar lasă-mă să plec...

Mi-e drumul o cădere lină
Şi răsuflările sunt trepte luminoase
Adună-mă în a trăirilor subtilă oaste
Dar nu mă-ntoarce să bat calea înc-odată.

Mi-e trupul dumicat de pâine
Iar sângele sleieşte-n cupa spartă
Umbrita Doamnă-şi pregăteşte-acum dejunul
Ţărână răstignită într-o toartă.

M-agăţi cu disperare-n ochiul tău
Păreri de rău, un scutec ce mă-nfaşă
Ţesută-ntr-una e viaţa cămaşă
Cocon ce-nchide-n aripi zborul greu.

(Foto: kerucov.ro - Ninsoare in Bucuresti, redescopera mersul pe jos)