Postări
mă-ntreb ce-ţi va rămâne când voi pleca
pentru că toate castelele mi-au fost spălate
de valul ce-mi săruta urma paşilor.
poveştile mele toate, stol rătăcit
încurcau polul iubirii cu cel al datoriei
şi-n urmă rămâneau ţipetele versurilor rătăcite.
iubirile nopţilor noastre, revărsau darul
limitelor împinse către absolutul perfecţiunii
iubirii i-am dat formă, conţinut.
Frumoasa Doamnă, în egoismul ei
m-a luat departe, limpezind lumea
de temerile mele.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu