Lopata

Seara se strecura aşternându-şi mantia umbrelor violacee. Rugina frunzelor aştepta semnale tainice. Vântul răscolea praful rigolelor. Liniştea incertă fu răscolită de bâzâitul soneriei.
- Deci, pentru mâine aveţi de rezolvat problemele 5,8,10, 11 şi 13. Bună seara.
- Bună seara doamna profesoară.
- Şi nu uitaţi: ultimul stinge lumina!
- Da.
- Da.
- Deschise uşa să iasă. În umbra holului zări o siluetă.
- Ce doriţi? Aşteptaţi pe cineva?
- A…vreau să văd dacă-i cineva înăuntru…
- Poftim?
Silueta se apropie şi o figură colţuroasa străpunse întunericul, înălţându-se şi privind peste ea.
- Hai mai repede Rada că te asteapta. Ştii că lu’ Caluda nu-i place să aştepte…
- Cine eşti dumneata domnule?
- Ce-ţi baţi capul?
- Obraznicule…
- Nasoalo…
- Cum îţi permiţi? Te rog să pleci imediat…auzi la el, ce obrăznicie…
- Gata cucoană, am plecat. Ce te înfoi aşa, vezi să nu dai pă răscoale…mai zise dispărând iar în umbra holului…
- Da, da…puteţi pleca….Rada?
- Da doamnă…
- Vino puţin te rog…
Privi mai cu atenţie. Faţa aspră, puţin cizelată nu lăsa să se întrevadă vreo viitoare frumuseţe. Trupul colţuros abia începea să capete contur…să prindă forme. Poate că fusta puţin mai scurtă şi bluza parcă mai mulată încercau să scoată în evidenţă ceea ce nu părea a se distinge, iar trupul încă mocnea sub pieliţa bobocului.
- Da doamna…
- Cine-i …băiatul ăsta? Îl ştii?
- Nu doamnă. Nu-l cunosc.
- Sigur?
- Da doamnă…pă crucea mea…
- Dar Caluda?
- Asta-i un tip din Brăiliţa, îi prieten cu soru-mea Tina….
- Păi şi atunci ce vrea de la tine?
- Nu ştiu, dar îmi e frică…
- De ce ţi-e frică?
- Să…să nu mă bată…
- De ce?
- Păi…s-au certat…că nu ştiu ce s-a întâmplat între ei şi acum soru-mea n-a mai ieşit din casă de trei zile…tot de frică…
- Vrei să mergi cu mine?
- Da doamnă, măcar până la staţia de tramvai…
- Aşteaptă-mă atunci la ieşirea profesorilor…mergem împreună…
- Da doamnă. Vă mulţumesc….
- Hai ce faci? Nu te duci?
- Pot…pot să merg cu dumneavoastră la cancelarie?
- Hai nu te mai prosti. Doar n-o să aibe curajul să se lege de tine…să vină până acolo …aşteaptă-mă în şcoală chiar la uşă…eşti în siguranţă ce Doamne iartă-mă…
- Da doamnă. Va mulţumesc.
Stinse lumina, închise uşa şi se întoarse, îndreptându-se către scări. Rada mergea atentă şi strânsă în ea, chircită parcă. Întoarse capul şi urcă scara. Umbrele se întindeau mângâind pereţii holurilor. Un scâncet şi câţiva paşi târşâiţi ajunseră până la ea ca o părere. Intră în cancelarie. Lăsă catalogul în dulap îşi luă poşeta şi jacheta şi ieşi.
- Elvira?
- Da doamna?
- Mai e cineva?
- Doar Dom’Director…
- Bine, înseamnă că încuie el. La revedere.
- La revedere doamna.
Coborâ scările. Traversă holul şi ajunse la intrarea profesorilor. Lumina neonului spăla faţada cenuşie a şcolii. Se uita în jur. Pe hol nimeni, afară nimeni…
- Rada?
- …
- Rada? Unde eşti?
Un ghimpe se înfipse provocandu-i temeri învăluite în broboane mici şi lipicioase. Coborâ cele trei trepte şi ieşi în strada. Liniştea îşi întîndea mădularele amorţite.
- Rada? Poate o fi plecat cu cârdul…..
Porni grăbită spre colţul străzii. Pustiu. “Trebuie să mă întorc! Poate-l mai prind pe director. Da. Bineânţeles că-l mai prind.” Se întoarse privind clădirea şcolii cufundată-n întuneric. Două ferestre mai erau luminate. “Da, mă întorc…dar ce-i spun? Că nu m-a aşteptat? Că n-am lăsat-o să vină cu mine? Că nu ştiu cine era de fapt namila aia de băiat? Că mi-a fost frică?” Dădu din mâna a lehamite, şi porni de-a lungul străzii. “Poate că nu s-a întâmplat nimic. Vedem noi mâine. O s-o caut la clasa. Chiar o să ma iau de ea…să nu mai lase pe orice să vină s-o caute la şcoală…da…aşa fac.”
Casele se retrăgeau în liniştea înserării. Ciudat. Până acum nu observase cât de liniştită e strada. Lipsa copiilor şi a larmei era obositoare. Bătrânii îşi luaseră scaunele, lăsând porţile triste şi goale. “Da, mai am puţin şi ajung în staţie…macar mai simt lume în jur…”

* * *
- Eşti bună la alergare, nu? Scroafă ce eşti…zise prînzând-o de mână
- Ce vrei de la mine mă?
- Cine eu? Nimic.
- Atunci?
- Atunci ce?
- Ce aveţi cu mine?
- Da ce-i fă? Nu-ţi place? Îţi pute?
- Nu, da nu ştiu ce vreţi…
- Las că o să vezi…hai…
- Unde? Nu merg niciunde….vreau să plec…mă aşteaptă acasă…
- Ei ho, că o să pleci…ce atâta grabă…
- Mă aşteaptă ai mei…
- Lasă fă că ştim noi…cine-s mă-ta şi tac-tu….
- Ştiţi pă dracu…dă-mi drumu…
- Hai fi cuminte că acum ajungem la strada mare…termină cu panarama…hai…
- Da n-am a face…ce treabă am io cu Caluda?
- Poate că are el cu tine…
- Da io nu-s Tina…
- Da fă ştim. Da eşti soru-sa…
- Hai bă Chelule!
- Ce-i Piciule?
- Hai să mergem, ce tot stai atâta la vorbitor…
- Păi stai să vină şi Căposu’. Doar aşa ne-am înţeles.
- Hai să mergem că nimereşte el singur…
- Da ce-ai mă? Te râmă? Nu ne-am vorbit că mergem împreună?
- Bine, bine…
Piciul se scărpină în cap prefăcându-se că se uită aiurea dar cu coada ochiului ţintea în spate.
- Voi ce vreţi băi puţoilor?
- Nimic…mergem şi noi…
- Hai roiu…bagă mare…
- Cine sunt fă? Îi ştii?
- Da. Sunt colegii mei.
- Hai, căraţi-vă că de nu vă umflu cocoaşa…
Băieţii traversară strada şi se retraseră în umbra unei porţi. Chelu îi răsuci mâna fetei forţând-o să se lipească de el. Rezemaţi de copac păreau doi îndrăgostiţi trăgând a joacă. Rada începu să scâncească.
- Ce-i păpuşă, nu-ţi place? Hai că doar stai pe moale…
- E moale bă?
- Du-te dracului că acu te pun s-o-ncerci…
- Au, ma doare…
- Lasă fă că şi pe el îl doare…
Mâna lui începu să scotocească, strivind sâni, pântece, coapse…
- Piciule, să mor io dacă nu-i bună. Trosneşte nu alta…cam cruduţă ea da plină de sănătate…
Hohotul de râs nu făcu decât să răscolească şi mai tare temerile Radei.
- Las-o băi Chelule, poate se supără Caluda.
- Taci mă, de un’să ştie?
- Dacă măcăne?
- Atâta-i trebe. Că doar nu suntem peste lume.
În umbra porţii cei trei băieţi îşi lungeau gâturile, bolborosind cuvînte mestecate…
- Ai văzut mă Marcele? I-a pus mâna pă ţâţe…şi pă….pă picioare…
- Taci dracului mă, uita-te şi taci odată…poate ne aude…şi ce dracu mă, tu nu ştii că nu se spune ţâţe
- Da cum mă Gicule?
- Mamele bă, mamele şi bulane…că doar o mameleşti şi o bulăneşti…prostule..
- Auzi? Da oare ei ii place?
- De un’să ştiu eu…da cred că-i place…că altfel ar fi fugit…nu statea aşa ca proasta…măcar ţipa acolo…da nu zice nici pâs…
- Haideţi mai bine să mergem.
- Stai bă nu fi prost. Unde mai vezi tu aşa ceva?
- Eu plec acasă.
- Du-te bă dacă eşti fraier…că o să înveţi în baie cu prosopu’…
- Şi dacă mă ceartă ai mei?
- Le spui că ai fost la cerc…
- Păi ştiu că n-am cerc astăzi…
- Bă, ori tăceţi şi vă uitaţi ori plecaţi…dă-vă dracului că ne află tot cartieru’…
- Asa e. Taci dracului băi Ionele şi uită-te…poate aşa s-o lipi ceva şi de tine…
Zgomotul de paşi le azvârli cuvintele undeva departe. Băieţii se retraseră şi mai mult în umbra porţii. Un şuierat scurt şi altul drept răspuns mai răscolira liniştea.
- Hai bă Căposule odată…
- Gata, gata, ajung…
- Unde-i Şefu?
- Vine!
- Deci?
- Luaţi fata şi mergeţi la golf!
- Şi tu?
- Vin şi eu după voi.
- Şi dacă face pă nebuna?
- Da ce bă? N-ai şiş?
- Adică?
- O spargi, ca pă minge…hai…caramba…
- Hm…hm…
- Hai fă, că daca eşti cuminte nu-i nici o trestie…poţi să fii fata cuminte…
Şi Chelu scoase cuţitul proptindu-i-l între coaste.
- Aşa Guriţă. Frumos. Ca doi porumbei. Fără nazuri şi o sa fie bine…
Faţa Radei se schimonosi într-un rictus zbârcit. Paloarea îi cerni chipul. Broboane de sudoare izvorau croîndu-şi drum. Grupul se puse în mişcare. Fata mergea gârbovită parcă sub braţul băiatului ce se dorea protector.
- Bă Chelule, io ce dracu fac mă cu ghiozdanul ăsta?
- Ţine-l bă că poate mai înveţi şi tu ceva…
- Mai bine-l arunc…
- Cum mă boule? Şi ce face fata mâine?
- Mâine? Mâine nu mai face…
- Piciule, ia vezi mă ce face Căposu?
- Face bine…
- Uită-te mă că nu se aude nimic.
- Şi ce te fute bă? Ţi-a spus unde-i Şefu? Ţi-a spus unde tre să mergi? Ce-ţi bati capu?
- Bine mă…deşteptule…
- Atunci taci dracului şi mergi…că dacă gândeşti te doare…
Oraşul se strângea făcând loc satului. Străzile se prelingeau în praful uliţelor. Case mici de chirpici, strângându-se una în alta şi fiecare în jurul ferestrelor luminate, lăsând pomii singuri să lupte cu valurile de întuneric. Ici, colo mai răsuna câte un glas de copil sau câte o voce înnecată în tutun. “Ce-am facut Doamne? Tina, Tina, în ce m-ai băgat? Oare ce-or să-mi facă? Poate mă omoară animalele astea…” Un tremur frânt îi vălurea carnea. Un şuvoi de urlete se înnodau sufocând-o. Ştia că nu are scăpare. Ar fi fost inutil să lupte. Oricât s-ar fi zbătut, oricât ar fi ţipat, n-ar fi auzit-o nimeni. Aici erau alte legi. Aici, viaţa se scurgea între alte maluri sau mai bine zis viaţa era un râu ca o mare. Fără maluri. Casele s-au oprit brusc pândind tainicile ameninţări ale apei. Uliţa, învinsă şi slăbită se lăsă pradă întinderii cu miros de baltă şi gunoi. Luna, palidă şi încercănată, încerca zadarnic să scape din strânsoarea câtorva nori scămoşaţi.
- Auzi bă Chelule, da unde-i Şefu?
- Dacă n-a venit, înseamnă că-i la Cotoroanţă.
- Păi parcă zicea că face injecţii…
- N-a mai vrut. I-a fost târşă să nu dea de belea. Prea multe întrebări…
- Păi bine, da asta-nseamnă…
- Da mă. O să-l mulgă până îl ia dracu…
- Vai de mama lui…
- Vai de curu' Tinei…
La auzul acestui nume, Rada reacţionă brusc, scuturându-şi capul. "Tina, Tina, în ce m-ai băgat? Ce mi-ai făcut Tina?" Malul abrupt se prăvălea leneş în apă. Ocoliră această pavăză, călcând pe pietrele pline de muci verzi. Alunecase şi tenişii îi musteau de apă. Tot trupul o durea dar locul dintre coaste unde se sprijinea cuţitul o ardea, sfârtecându-i carnea. Dacă i-ar fi dat drumul ar fi căzut ca o cârpă. "Cât o fi ceasul oare?"
- Mai vine oare cineva?
- De un'să ştiu. O să vedem. Mai va puţin.
La un moment dat, nisipul dispărea sub apă lăsând peretele vertical să se macine în neştire. În spatele lui, ascuns privirilor, se moleşea un mic golf cu nisip moale ce-şi arginta boabele prin valuri de întuneric.
- Care eşti bă acolo?
- Chelu şi Piciu bă Puturosule.
- Cam greu, cam greu…
- Şefu a venit?
- Încă nu.
- Atunci e bine. Băieţii au adus ceva de băut?
- Să poţi să dovedeşti…belşug…
- Ceva fete?
- Şefu a zis fără…
- Fără?
- Păi fără…dacă el nu poate…tu de ce-ai putea?
- Aha…
- Aţi adus-o?
- Nu…
- Păi, ce v-a spus…
- Păi n-am găsit-o. Da am adus-o pe soru-sa. Mică, mică, da bună…cruduţă…
- Dă să văd…
- Ce să vezi mă?
- Gagici bă Labă.
- Gagici? Avem gagici?
- Da ma împuţiciune…
Câteva siluete se strânseră în jurul noilor veniţi. Mâini lacome, curioase, hrăpăreţe…cercetau, modelau, strunjeau, cântăreau…
- Bă, voi nu vedeţi ce mai tremură sărăcuţa?
- De plăcere bă…nu-i aşa fă?
- Dă-i mă o gură să se încălzească…
- Ah guriţa-ţi dulce….
- Gură de rom bă Limbricule…fi-ţi-ar buzele alea puturoase…
- Da ce-i bă? Îţi pute până acolo? Da gura mea ce are?
- Nu ţine de cald…
- Da de unde şti tu bă?
- Am simţit-o bă boule…nu mai ştii? Te faci uitat?…
- Sictir porcule…
- Aşa-i bă Limbricule? L-ai făcut şi pă el?
- Zii bă?
- Mă faci mă şi pă mine?
- Să te fut bă……căcănarule…
- Hai mă…hai…te ţine brâu?
Ca din greşeala, un nasture zbură sub apăsarea unei mâini tremurânde.
- Ia uite bă ce aţă putredă are…
- S-a rupt mă?
- Mai uşor ca a ta..
- Ce-i bă Cârnule? Te dai cocoş?
- Da bă Năsosule…ce? Ori nu-i aşa?
- Aşa o fi că prea-i zici…
- Da Căposu unde-i mă?
- Vine pe urmă…trebuie să ajungă şi el…
- O fi după Şefu?
- Nu se duce el la Cotoroanţă…
- Ce-i mă? N-aveţi loc de curu meu?
- Ce dracu faci bă? Unde dracu ai stat?
- La mă-ta…
- Ce-ai bă Căposule? Ţi s-a sculat?
- Da, mă. Ia uite aici…
- Ce-i cu mucosul ăla? De unde l-ai pescuit?
- Am pornit după voi, da la un moment am auzit nişte şuşoteli…aşa mai la o parte…la colţ m-am oprit şi am aşteptat. După voi se ţineau trei puţoi. Le mirosea a pizdă cred. M-am dat io la ei da nu l-am prins decât pe ăsta. L-am întrebat ce vrea…miorlăie şi bălmăjeşte…nimic clar…
- Cine eşti bă muceo?
- Ce voiaţi bă? Ce cătaţi după noi?
- Zii bă…n-auzi?
O palmă lipăi năvălind în liniştea nopţii. Vocea tremurândă se strecură cu teamă.
- Ia zii mă?
- Îs coleg…
- Al cui mă? Al meu?
- Al Radei…
- Zău mă?
- Da…
- Şi cum te cheamă?
- Gicu…
- Bravo Gicule…aşa….ia spune mă…ce dracu făceaţi?
- Ă….
- Aşa…hai curaj…
- Dă-i bă o gură şi lui…poate mai prinde vlaga…
- Bravo bă Bulă…
- Aşa… şi?
- Ia mă…că-ţi fut una de nu te vezi…
- Nu vreau…nu-mi place…
- Ia bă că-ţi mut falca…mie să nu-mi faci fiţe…
- Aşa bă puţă…vezi că se poate?
- Aşa…hai…dă-i bătaie…
- Ei? Ia zi? Ai murit?
- Şi? Ce făceaţi mă?
- Păi…ne uitam…
- La ce mă?
- La ăla…şi la Rada…
- Da de ce mă?
- Marcel şi Ionel au spus…io am vrut să plec acasă…da nu m-au lăsat…cică să stau să văd şi io cum se mamelesc gagicile….
- Aşa mă? Şi-ai văzut?
- Da…
- Şi?
- Şi ce…
- Şi ce-ai simţit?
- Eu? Nimic…ce trebuia să…
- Cum mă prostălăule…tu n-ai mai pus mâna?
- Unde?
- La pizdă…
- Ă….
Chelu îl luă protector de după gât trăgându-l spre grupul în care Rada se zbătea ca o muscă prînsă-n plasă…bluza, pată de culoare în noapte, zăcea aruncată, fusta sfâşiată se ferea de răcoarea apei…Rada era numai în tenişi şi chiloţi acoperîndu-şi când bobocii sânilor cand puful ce se ghicea sub pântece…
- Ia dă-te bă la o parte…
- Ce dracu bă Chelule, ce n-ai loc?
- Ce bă? E a ta?
- Faceţi loc că dracu vă ia…ce mama dracu’…avem treabă…
Chelu îşi făcu loc trăgându-l pe băiat lânga el, în faţă. Îi luă mâna plimbându-i-o pe trupul ei. Palma lui frigea. Trupul ei tremura uşurel vălurînd răcoarea nopţii. Ochii lui scormoneau pământul, agăţându-se de fiecare umbră. Chelu îi plimbă palma peste sânii fierbinţi. Stropi de transpiraţie ţăşneau sfârâindu-i în palmă. Urechile îi ardeau. Mâna coborâ plimbându-se alene pe pântecele neted şi pietros. Sudoarea se scurgea înţepându-i ochii. Simti degetele că se opresc în elasticul chiloţilor. Un zvâcnet şi palma scăpă strecurându-se. Cu un pocnet asurzitor elasticul se rupse şi chiloţii începură să alunece. Vru să-şi tragă palma, fugînd de atingerea bumbacului, dar Chelu o strânse apăsând-o, strivind-o de oasele tari. Ceva, ca un puf îi mângâie pielea. Degetele lui se opriră pe nişte cute groase, ceva ca buzele unei guri fierbinţi. Degetul Chelului se chirci, presându-i degetul ce-şi găsi scăpare între cele două cute. Picioarele începură să-i tremure. Ridică brusc capul. Ochii lui măriţi, întâlniră ochii ei în care se-nvolburau lacrimi, spaimă, mirare şi undeva, departe, departe, un licăr dement de bucurie. Sângele îi alerga umplând locuri noi, abia descoperite. Undeva, departe, zărea chipurile celorlalţi, depărtându-se şi apropiindu-se în jurul rânjetelor tâmpe.
- Ha, ha…
- Gata bă puţă, ai pus-o
- De-acu nu-ţi mai sugi degetul…doar eşti mare de-acum…
- Aproape bărbat…
- Lăsaţi bă copchilu-n pace…
- Ei? Cum a fost? Acum simţi? Ei? Ei? Se scoală?
Totul în jur se-nvârtea. Şi pe dinafară şi pe dinăuntru…se învârtea, se-nvolbura, vârtej ce-i trăgea tot sângele, golindu-l…câteva cuvinte scăpară din chinga temerilor…
- Pot să plec acasă?
- Ce face?
- Să plec…
- Ei ho, că mai e timp…de-abia începe….
- Ei? Ţi-a plăcut?
- Aş vrea să plec…
- Mai dă-i mă să bea…
- Nu vreau…vreau să plec…
- Ia şi bea că-i moka…oricum nu pleci până nu vine Şefu…hai…
O sticlă se apropie presându-i buzele…
- Deschide bă gura…
- Lasă-l bă Labă!
- Las că ştiu io cum suge paharele pe furiă…că doar fi mai altfel…
- Nu-i adevă…
Sticla se răstuna golindu-se cu un gâlgâit…valuri de alcool se izbeau arzându-i limba, gâtul, măruntaiele. Aerul se strecura greoi printre aburii de alcool. Picioarele i se înmuiară şi se prelinse pe trupurile din jur, regăsind răcoarea nisipului. Stomacul se chinuia, strângându-se spasmodic. Icni scurt şi valuri de foc porniră înapoi scăldându-i gura pentru a se pierde în nisip.
- Pas, pas, şase bă….
- Bă Creţule, ia trage bă hoitu asta d-aici că vine Şefu…
- Unde-i bă?
- La dracu. Uite-l!. Mişcă-te…
- Ce-i aici mă?
- Nimic Şefu…
- Chelule?
- Da Şefu?
- Aţi adu-o?
- Nu Şefu, dar am invitat-o pe soru-sa…
- Pe Rada?
- Da Şefu…
- Şi ce dracu să fac cu ea?
- Să i-o tragi. De un'să ştiu io Şefu…cineva tre să plătească…puteam să vin cu mâna goală?
- Mda. Bine. Da ce-a păţit? Unde-s ţoalele? E-n călduri?
- Cre-că….De cum a ajuns a început să le arunce de pă ea…să se aerisească…
- Aha…deci e-n călduri căţeaua….ca soru-sa…
- Nu stiu Şefu…da trosneşte nu alta…pârguită doar…
- Păi dacă e-n călduri s-o răcorim! O mână de ajutor…colea…
- Gata Şefu…s-a făcut!
- Băieţi-s toţi?
- Aproape. Mai trebe să vina câţiva.
- Ce-i mă Calule? Ce vrei?
- A, nimic Şefu…da mă întrebam aşa…cum a fost la babă?
- Groaznic. Mai bine te spânzuri decât să te mulgă ea. Ia zii? Dai ceva de băut?
- Păi poţi sefu? Nu-i închis?
- Închis pă dracu. Pot. Cum să nu pot.
- Gata Şefu. Ce să fie?
- Coniac d'ăla mai este?
- Se poate? Pentru tine?
- Şefu? Se poate?
- Ce-i bă Chelule?
- Cum facem Şefu?
- Cu ce bă?
- Cu târfa….
- Păi daţi cu banu. Capu' lucră, pajura stă…
- Ok Şefu. S-a-nţeles.
- Hai! La treabă! Ia zii mă? E-nţepată?
- Nu Şefu. Nu cred.
- Atunci s-o-nceapă Uscatu. Să n-o rupem din prima că se scurge toată zeama.
- Uscatule!
- Ce-i Şefu?
- Auzi bă, că cică-i treaba ta. Tu o ai mai potrivită şi eşti primu'. Să nu se crape…
- Gata Şefu…vezi bă Chelule? Nu-i bine s-o ai de neam prost…că tot începutul îi aşa mai domol…
- Hai taci dracu’ şi treci la treabă…
- Caluda?
- Ce-i fă?
- Ce vrei să….faci?
- Nimic fă. Te punem la plată pentru soru-ta. O poşta mică…
- Caluda… iartă-mă Caluda…da ce vina am eu?
Rada căzu în genunchi începând să se târâie spre el. Caluda se desfăcu la prohab.
- Da io ce vina am fă? Că uite ce mi-a facut soru-ta…
- Caluda…de ce eu? Rada închise ochii răsturnând spaimele înapoi în adâncul său. Lacrimi aspre se scurgeau răzuîndu-i obrajii.
- Ca-i fă? Nu-ţi place, ai? Nici mie. Că numai eu ştiu cât trag. Hai Uscatule, la treaba…
- Caludaaaaaaa………
O palma astupă gura, retezând spaima şi disperarea. Caluda luă sticla şi trase un gât zdravăn. Pufni şi-şi scutura capul cu o strâmbătură.
- Creţule?
- Da Şefu?
- Adu-mi o cârpă muiată. Cotoroanţa a zis să ţin comprese reci cât pot de mult. Nu-ş la ce ajută da aşa a zis…futu-i…
- Gata Şefu. Se face.
Caluda mai trase un gât rezemându-se de malul rece. Ochii îi aruncau fulgere scrumite sfârtecând trupul ce zăcea întins pe nisip. Uscatu îşi lăsase nădragii în vine aruncându-se asupra fetei. Trupul scheletic începu să se mişte izbîndu-se-n celălalt şi zorăîndu-şi oasele. Gemetele Radei se împleteau cu icnetele lui. Un ţipat scurt sfâşie murmurul celorlalţi.
- Am dovedit-o Şefu. Tare ca piatra.
- Bună ai?
- Bună Şefu, da nu prea mişcă…
- Miscă-ţi curu fă curvă. Nu sta ca vaca…futu-ţi…
- Hai bă Uscatule…nu eşti gata? Că uite…lumea aşteaptă…
- A…a…a…ahhhhh….gataaaa…..încă oleacăăăă…aaaaa..aaaaaa
Celelalte trupuri intraseră parcă în rezonanţă…se mişcau în acelaşi timp, în acelaşi ritm…Feţe crispate, ochi sticloşi, mâini ce se jucau cu fermoarul deschizându-l şi închizându-l mecanic, ţigări ce sfârâiau între degete tremurânde…
- Hai bă bulangiule odată…cât mai stai?
- Mai lasă bă şi pe altu la rând…
- Ia mai tăceţi bă pulilor, că-i timp destul…
Ochii căutau hulpavi la trupul răstignit în nisip. Sticlele începură să circule din mână în mână, gâlgâînd printre răsuflări sacadate. Uscatu se ridică trăgându-şi nădragii.
- Bă băieţi, lăsaţi-mă că dacă nu i-o trag acu' mă scurg tot în pantaloni…nu mai pot…
- Futu-i, aşa spui mereu bă Labă…şi sari rându…
- Da mă, dacă nu pot, ce să fac? Stiţi doar că nu mă suport să stau şi să privesc…mor…
- Mori mă labagiule…futu-ţi să-ţi fut…
- Lasă-l mă că uite-l cum îi curge nasu…Îi şi prost şi slab, futu-l….
- Treci mă, futu-i…să mor io acum, uitându-mă la tine…hai odată…
Labă se lăsa în genunchi trăgând disperat de pantaloni. Se lasa moale între picioarele ei, răsufland ca o focă. Mâna pipăie clemfănind.
- Dă-i bă unu un şut în cur să-i intre. Nu vezi că s-a-nmuiat tot?
- Taci bă futu-ţi, lasă-mă dracului că io nu-ţi fac aşa…
- Păi nici n-ai de ce boule….a mea-i tare…
Mai smotoci puţin după care începu să se legene. Ceilalţi începură să fluiere ţinându-i isonul şi mişcându-se ca hipnotizaţi. Caluda luă batista şiroînd de apa şi o aşeza cu multe precauţii.
- Doare tare Şefu?
- Nici nu-ţi doresc să afli Chelule. Da unde-i scroafa?
- Nu mai iese din casa Şefu. Cică-i bolnavă şi nu poa’ să iasă am trimis după ea, nimic.Am pândit-o, nimic…nu suflă, nu mişcă…
- Las' că iese ea pân' la urmă…orium plăteşte soru-sa…cu vârf şi îndesat…
- Aşa am zis şi io Şefu. La o aşa ruşine, cineva trebe să plătească…
- Bine-ai făcut Chelule. Brava la tine.
Caluda mai luă un gât şi-i întinse sticla.
- Tu când te duci?
- Sunt al cincilea Şefu'. După Ţiganu'. Abia se-nvaţă şi ea cu munca…
- I-a zi mă….da acolo ce-i?
- Ă…un puţoi Şefu'…..
- Ce?
- Păi stai să vezi…eu şi Piciu am luat gagica de la şcoală pă sus şi l-am aşteptat apoi pă Căposu'. El ne-a şoptit că ne aştepţi aici cu judecata. După care ne-a spus s-o tăiem că ne ţine el coada. Când am ajuns noi, numai ce-apare şi el cu mârţoaga aia. Cică se luaseră după noi, erau ei trei, da numa ăsta a picat. Colegi de-ai ei. Am zis să-l ţinem până vii ca să ne spui ce facem. Io m-am gândit să-l speriem cumva ca să nu se scape. I-am dat să bea aşa de doi lei. Că făcea mofturi. Mai ceva ca o fată mare. Să-l fi văzut cum s-a-nmuiat când i-am luat mâna şi i-am pus-o pă Rada. Da şi io al dracu’. L-am plimbat peste tot. După ce i-am pus mâna la fofoloancă era ca o carpă. Tot o ţinea că el trebe să plece. I-am pus sticla la gură şi arde-o Nae. A tras până a căzut lat. I-a spune? Ce-i facem?
- Păi dacă nu-l bagi cu nasu-n rahat să-i pută, şi poa' să se scape. Ca sa fim siguri de el îl băgăm în joc.
- Păi şi ce sa facă Şefu cu ardeiu lui?
- N-are a face. Trebe să ştie că a trecut şi el prin ea. Aşa o să tacă. De frică.
- Deci….îl bag în rând?
- Da mă. Da mai târziu, că uite-i p-ai noştri cum freamătă…du-te de-l scoală…
- Gata Şefu…deci trebe să vază…
- Da mă…să ştie ce-l aşteaptă…
Chelu luă un lighean găurit şi-l umplu cu apă după care îl azvârli peste băiat…Gicu îşi ridică cu greutate capul ce-i vâjâia…
- Hai bărbate că ai treabă…
- Vreau acasă…
- Las’ că mergi şi acasă. Mai târziu. Hai la Şefu acu’…
Îl apucă de subţiori săltându-l pe picioare moi…
- Hai! Copăcel…
Ajunşi la mal îi făcu vânt şi-l aruncă în apă. Gicu ieşi pufnind şi scuipând. Ajunse la mal. Arăta jigărit ca un pisoi plouat.
- Scoate ţoalele alea ude şi hai la Şefu să pui ceva pe tine.
Gicu îşi scoase cămaşa şi pantalonii rămânând în chiloţi. Începu să-şi stoarcă lucrurile neîndemânatic.
- Scoate mă dracului cârpa aia….ce? Vrei să răceşti la coaie? Sau poate ţi-o fi ruşine?
Îl luă de mână trăgându-l spre Caluda.
- Gata Şefu. S-a trezit din beţie. Şezi mă şi pune cămaşa asta pă spate.
Gicu se aşeza încercând să-şi ascundă goliciunea.
- Vezi bă Chelule? Şi tu îl văitai că n-are parte…
- De un'să ştiu io Şefu ce zace-n turul pantalonilor?….
- Ai mai fost la femei bă?
- …..
- Zii bă, ce nu-ţi e bine? Ai mai fost au ba?
- Nu….n-am mai fost….
- Las că vezi acum cum e. Ai de grijă, poate te faci de râs. Şi mai ridică-ţi dracu' odată capu'…uită-te şi tu acolo să ştii ce ai de făcut. Că asa e, vezi şi ştii. Înveţi. Gicu îşi ridică ochii, pipăînd cu teama împrejurimile. Văzu trupul Radei împrăştiat pe nisip, peste care trebăluia unul bondoc.
- Fii atent guriţă. Acu e rându meu. Te uiţi să vezi cum fac şi apoi faci la fel…înţeles?
- Lasă-l bă Chelule că doar nu-i idiot. Mare lucru s-o bage şi să dea din cur până se termină…
Chelu se ridică îndreptându-se către grup.
- Gata bă că-s la rând…hai adunarea şi lăsaţi culoar la vedere că am spectatori…
Dădu câţiva băieţi la o parte. Îşi descheie pantalonii lăsându-i să cadă. Se întoarse spre Gicu făcându-i semn să fie atent. Se lăsă în genunchi trăgând trupul fetei către el. Se cuibări, pipăind locul, după care se-nvârtoşă intrând tot şi izbînd cu sete. Trupul fetei tresălta spasmodic. El se mişca sacadat: sus, jos, sus, jos…şi rezemat în braţe şi cu capul întors, părea că se odihneşte după niste flotări. Gicu privea, strângându-şi tot trupul în ochii lacomi. Sângele îi gonea nebuneşte, zvârcolîndu-se şi întărindu-se. Cu greu îşi dezlipri privirile de pe cele două trupuri strângându-şi capul între picioare. Caluda lăsă ţigara, aruncând fum pe nas.
- Ce-i Gicule? Ţi-o fi ruşine? Ori poate că ţi-e greu…
- …
- Fumezi?
- Nu…
- Da ai încercat?
- Nu…
- Apoi dacă-i bal, bal sa fie. Uite, ia o ţigară…
- Nu…vreau….
- Ia mă nu fi prost…tragi un fum, două şi-apoi o arunci…
- …..
- Aşa baiete, brava ţie. Curaj. Aşa. Ai de grijă. Întâi tragi mai moale, nu te hapsâneşti…şi nu uita, nu tragi în piept…aşa mă, vezi că se poate? A fost greu? Păi? De ce ţi-e frică? Aşa, acum poţi să tragi şi-n piept. Aşa. Nu te lăcomi. Uşurel. Puţin şi bun. Bravo Gicule, bravo băiete. Vezi că nu se moare din asta? Ei? Cum e?
- Nu ştiu….sunt puţin ameţit…
- Ei, pentru început nu-i rău. Hai trage. Ia şi o gură d-aci din sticlă. Aşa mă băiete. Că cineva tot trebe să te-nveşe…hai mai uită-te, că acuş îşi vine rându'…
- Da, eu….
- Da mă….ştiu…n-ai mai făcut-o…las' c-o faci acum…
- Bine, da nu…
- Mă n-ai văzut? I-o bagi ş-apoi începi să dai din cur…restu' vine…
- Şi cât dau aşa?
- Las' că vezi tu…dai până cănd….eh, afli tu şi singur…Cum e Chelule?
- Bună Şefu, da nu colaborează…stă bleagă…te lasă numai pe tine să tragi la greu... chiuleste …futu-i…
- Dacă nici voi nu i-aţi spus ce trebe să facă, de un'să ştie fata…
- Adică?
- Ia zi-i tu lu' Gaură s-o-nţepe puţin în cur…aşa de control…să vezi tu cum începe să mişte…
- Bravo Şefule, păi acum spui? După ce m-am terminat?
- Ce să vă fac mă? Numa io? Voi nu gândiţi? Cine-i la vâsle acum?
- Calu…trage tare…
- Bă, şi-am uitat de bulumacul ăluia…trebuia să-l puneţi mai la coadă…că strică tot…
- Se strânge ea Şefu…
- Păi da. Ţi-ai văzut sacii goi, ce-ţi pasă de alţii….
- Ei şi tu Şefu….Auzi Şefu? Au cam pus bot băieţii….
- Ce?
- Ăia cu pajura…cică nu se ştie când le mai vine rându'…
- De de ce mă?
- Păi ce, ei stau aşa fără nici un folos? De ce-au mai venit?
- Lasă-ă mă Chelule şi pă ei…e tânară mânza…duce…
- Bine Şefu…s-a marcat…
Chelu se ridică dispărând printre băieţi. Un chiot izbucni însufleţind chipurile posomorâte.
- Îi vezi mă puţă? Cum nu le pică bine, cum pun bot. Ei da văd că se-ngroaşă gluma…bravo băiete…mai poţi s-o ţii?
Gicu încercă să se ascundă adunându-şi mâinile căuş.
- Lasă mă că nu-i nici o ruşine…doar suntem între noi, bărbaţii. Ia zi mă, ţi-o mai freci aşa p-ascuns?
Gicu ridică ochii nedumerit. Întrebări mute ţâşneau din ochi nevinovaţi.
- Lasă mă. Mai bine că nu ştii. Nu-i nici o ispravi, n-ai pierdut nimic…Chelule!
- Da Şefu?
- Ia vino aici…
Chelu se apropie licărindu-şi ochii prin sticla aproape goală…
- Ia zii Şefu? Ce e?
- Bagă-l mă pe băiat peste rand, că uite s-a umflat tărâţa-n el…
- Op-ş-aşa, bravo, băieţică…Creşte? Creşte?
Vorbele se lipeau de el ca flegmele. Se simţea strivit, vierme. Nimic întins pe lama microscopului. Nu-şi dorea decât să fie departe, cât mai departe…dar ochii i se lipeau de trupul Radei…fremăta…
- Ia şi bea asta ca să mergem...
Mînile zburătăceau, neputând să-şi ia zborul.
- Ia mă, odată…că doar n-o să stăm toată noaptea aici….
Luă sticla şi închise ochii. O duse la gură. Buzele i se lipiră de gura caldă şi parfumată. Începu să bea. Înghiţiturile se prăvăleau una după alta, stârnînd o avalanşă mistuitoare, sfărâmând totul în cale. Deschise ochii. Sticla golită, se arcuia ca un semn de întrebare.
- Hai cocoş. Copăcel…
Chelu îl luă de mână. Ajunseră lângă grup. Ca la un semn, băieţii se traseră la o parte scuipând întrebări mute. Ochii lor îl măsurau. O urmă de teamă, amestecată cu jenă încerca să-l sugrume. Undeva, mult prea departe, îngropat în străfunduri, sângele se zbătea urlând. Se privea, încercând să se înţeleagă. Rămasese într-o poziţie caraghioasă şi încordată totodată. De aşteptare. "Oare chiar era vedetă?" Îşi aruncă privirile la pământ. Calu se zbătea, mişcându-se anapoda. Era ca zbaterea din mijlocul vârtejului. Rada zăcea. Nemişcată. Ochii deschişi se cuibăriseră undeva în adâncul cerului. Erau goi. Fără ură. Fără teamă…goi şi atât…De-ar fi avut ochii închişi ai fi jurat că doarme…dacă n-ar fi răsuflat şuierat ai fi crezut că-i moartă…Încet, încet, trupul de deasupra se liniştea şi se culcuşea…Calu se ridică, rămânând în patru labe…scuipă într-o parte, leşinat. Luă bluza Radei şi începu să se şteargă tacticos. Îşi trase pantalonii şi vru să se ridice.
- Curăţă bă şi la locu' de muncă…doar n-o să laşi băiatu' în mocirla ta…
Calu ridică ochii spre Chelu, dar nu zise nimic, înghiţindu-şi vorbele…apucă iar bluza Radei şi începu s-o îndese între picioarele ei frecând în sila. Se ridică şi plecă să-şi ia ceva de băut suliţându-l pe băiatul cel nou…Chelu îi trase o palmă peste fund…
- Hai puştiule, la treaba…ia zii Gaură, merge treaba?
- Nu merge bă Chelule, o-înţep degeaba…
- Cârnule!
- Ce-i bă Chelule?
- Cât se joacă puştiul aici, du-te şi adă o lopată…
- O…ce? O lopată?
- Da mă! Ce? Nu ştii ce-i aia?
Gicu se lăsă în genunchi şi se aplecă deasupra ei. "Iartă-mă Rada…da nu pot…"
- Bag-o mă cu mână….că poate nu intra aşa din prima…
Începu să se mişte. Sângele i se mişca, trăgându-l când în sus când în jos. Apoi începu să salte gâfâit…
- Mai încet bă puţă, că nu te-aleargă nimeni…şi mişcă şi tu numai din cur…că dor n-oi fi d'ăla epilepticu'
- Aşa, să mă….bravo…
Cineva începu să bată din palme iar ceilalţi se luară după el stabilindu-i ritmul. Trupul îi intrase în rezonanţă. Se simţea pierdut, fără control. Trupul avea viaţa lui şi nu mai asculta de el. Se mişca de capul lui. Când mai repede când mai încet după cum voia el. Capul. Începură să-l doară coatele. Parcă şi pielea îi luase foc de la atâta frecare. Nisipul îi intra prin piele, în carnea oaselor. Burta îl durea. Muşchii erau ca o lamă de arc. Mişca mai repede, tot mai repede. Înlăuntrul lui se petrecea ceva ciudat. Tot sângele îi fierbea clocotindu-i carnea şi măruntaiele. Mişca tot mai repede. Gâfâia. Aproape că alerga. Îl durea dar totodată îi plăcea. Ceva se rupse în el şi i se păru că se scurge tot între picioarele Radei şi mai adânc, în nisip. Se lăsă moale, simţind parcă pentru prima oară sânii ce-l înţepau. Încercă să se ridice. Tot corpul îl durea de parcă ar fi cărat saci. Se ridică greu, icnînd.
- Bravo mă! Ai făcut-o….
- Ei? S-a rupt aţa?
- Ia zii? Cum e?
- A fost greu? Las' ca trece…
- Ai văzut mă ce viteză luase?
Se ridică în picioare, legănat. Se întoarse şi porni catre apă. Întră şi începu să se spele. Se simţea lipicios, murdar. Apa îi făcea bine. Se privea încercând să se recunoască. Se pipăia cu neîncredere. "Asta înseamnă să fii bărbat?" Se ridică tremurând, şiroind. Băieţii îşi vedeau de treabă. Altul era la rând. Se aşeză lângă foc. Căldura îi făcea bine. "De ce-o făcuse? Oare era bine? Dar dacă n-ar fi vrut, ce puteau să-i facă? L-au pus şi pe el ca să nu-i toarne. Ce-o să zică Rada? Cum o s-o privească mâine în ochi? Ce-o să-i zică? Oricum, de făcut o făcuse. Forţat sau nu o făcuse. Şi chiar îi plăcuse. Era ceva ciudat, dar…da, era bine." Deodată îşi aduse amînte. "Cât o fi ceasul? Ce-or face ai mei? Cred că-s înnebuniţi. Doamne, ce-am făcut? Ce să le spun?"
Cărnu se întoarse cărând după el o lopată. I-o băgară Radei sub cur şi trăgeau pe rând la coada lopeţii ca la foale. Trupul fetei se mişca spasmodic, aruncat de lopată. Acest lucru smulgea chiote de bucurie şi gemete de mulţumire celui ce era deasupra. Întoarse capul. Caluda părea că doarme cu falca sprijinită-n palmă. Tigara se scrumea aruncând sclipiri tot mai rare. Era şi el întărâtat căci batista se sumeţise într-o poziţie nefirească.
- Ia vino Gicule!
"Deci nu doarme." Se ridică, îndreptându-se către el. Simtea cum se mişcă pământul sub el.
- Stai jos!
Se aseză privind în pământ. Parcă era mai bine decât în picioare, dar capul tot îi vâjâia.
- Ia zi, cum a fost?
- …….
- Să nu spui că nu ţi-a plăcut…
- ….
- Fi atent mânzule. De-acu eşti în rahat până peste cap. "Deci asta era." Dacă te scapi pe undeva ăla eşti. Mucles. Nu ştii nimic. N-ai văzut nimic. N-ai auzit nimic. Ştii cum se cheamă asta? Viol! Adică pârnaie. Dacă te scapi, te tragem dupa noi. Ai bulit-o. Ai înţeles?
- Şi Rada?
- Ea n-o să zică nimic. Te asigur.
- Bine…şşefu…pot să plec?
Vorbele ieşeau cleioase, împiedicându-se unele în altele.
- …de ce?
- Ai mei cred că-s înnebuniţi. Niciodată n-am întârziat atât. Să nu mă caute pe la Poliţie….
- Bine mă. Strânge-ţi boarfele şi echiparea. Te duce Chelu până sus.
Începu să-şi strângă hainele şi să se îmbrace. Îşi luă geanta şi se aşeză, aşteptând. Din stomac se ridicau aburi de alcool. Parcă plutea. Ochii începură să i se împăienjenească. Ceilalţi se bâţâiau într-o parte şi-n alta ca nişte caraghioşi. Deodată Chelu se aplecă pipăînd-o pe Rada. Se ridică repede pornînd către Caluda. Vorbele ajungeau cu întârziere, vătuite parcă.
- Am belit-o.
- Ce-i mă?
- E rece.
- Ce?
- Ţeapănă. Şi rece. Ce dracu facem?
- Da câţi aţi fost mă?
- Douăzeci şi unu cu puţă…
- Scroafa dracului. Acu şi-a găsit.
Un fior nelămurit îi încordă muşchii. Privea la ei şi nu voia să înţeleagă. "Rece? Adică…? Doamne Dumnezeule….era…era…Rada era….moartă?? Şi el…"
- …..băieţii s-o ia şi s-o arunce la groapa de gunoi…
Caluda se ridică cu greutate, sprijinindu-se de umărul celuilalt.
- Boii dracului, că nu se mai satură…Hai! Trebuie să dispărem. Faceţi curat Chelule. Lună să fie. Să nu se vadă urmă…
- Gata Şefu, s-a marcat!
- Creţule?
- Da?
- Ia-l pe ăsta şi du-l sus. Să nu-şi rupă gâtul prîn văgăunile astea.
- Da.
Liniştea scurma dezgropând resturi de teamă. Creţu se apropie. Mic, bondoc. Capul ca o minge. Părul creţ şi ciufulit ascundea fruntea îngustă. Ochii mici şi răi străluceau în noapte. Fălcile-i mestecau în gol. Buzele strânse lăsau să se scurgă stropi de saliva pe la colţurile lăsate.
- Hai mă odată, se auziră vorbele lui lătrate scurt…
Gicu se ridică urmându-l. Picioarele i se-mpleticeau. Capul îi atârna greu. De-ar ajunge acasă mai repede. Să se vadă-n pat. Trecu pe lângă Rada. Ochii ei priveau liniştiţi, undeva departe. Întoarse capul. "Rada moartă!" Cu toată împotrivirea, ochii îi alunecară iar către ea. Ar fi vrut să fugă dar ochii ei strigau, îl chemau. Voiau să-i spună ceva.
- Creţule!
- Da?
- Ia vino!
- Da Şefu….
Creţu se întoarse pornînd către Caluda. Încercă să-l urmărească dar ochii îi alunecau spre trupul împietrit. Cineva începu să stinga focul. Flăcările se luptau cu disperare încercând să biruie întunericul morţii. "Nici ele nu vor să moară!" Moartea plutea în jur ameninţătoare. Ridică ochii. La lumina slabă zări feţele celor doi. Privirile reci ca ghiaţa îl cercetau, măsurându-l. Începu să tremure. Frigul punea stăpânire pe el. Tremura tot mai tare. Dinţii îi clănţăneau. Creţu se aplecă şi luă lopata. Se îndreptă apoi spre el.
- Hai mă să mergem.
Şi porni înainte. Mergea în urma lui, împleticindu-se. Călca prin bălţi, prin gropi, fără să se mai uite. Nu-şi dorea decât să ajungă… sus. Apoi acasă. "Ce va spune? Unde a fost atâta timp? De ce sunt haine mototolite şi ude? Ce-a făcut? PUŞCĂRIA! Doamne Dumnezeule! Ce-am făcut? În ce-am intrat?" Mergea ca un somnambul privind cu ochi goi. Atât. Mergea. La un moment dat se impiedică de ceva. O traversă. Se scutură şi privi în jur. Mergeau de-a lungul unei linii de cale ferată.
- Da….parcă n-am venit pe-aici….
- …
- Unde mergem?
- ….
Privi în jur cu teamă. Nimeni şi nimic. Pustiu.
- Unde mergem? Spune ceva….
Glasul strangulat, piţigăiat de-a dreptul, se sparse de liniştea din jur.
- …..
- Creţule! Unde mergem?
- În mă-ta.
- Vreau acasă Creţule….
- Vrei acasă? Na acasă!
Îl văzu cum se întoarce ridicând lopata. O străfulgerare şi valuri de întuneric se îngrămădeau sufocându-l.
- Na acasă! Futu-ţi…na acasă!….na acasă!….
Creţu lovea cu furie printre sughiţuri. Trupul se împrăştiase pe linie. Loviturile începură să se rărească.
- Fir-aţi ai dracului cu şcoala voastră cu tot….
Vorbele se pierdeau în gâlgâitul unui plâns înfundat.
- Numai din cauza voastră…..
Creţu se îndepărtă târând lopata după el…
- Numai din cauza voastră….
Luna se strecurase speriată printre nori. Un şuierat scurt se auzi încercând să sperie liniştea. Undeva, în noapte, o lopată zăngănea zbătându-se prin pietrele terasamentului.


(Foto: Love lives on my street / Stef - http://www.azero.ro/images/badorgood/bog_in_bucatarie.jpg)