vineri, 9 octombrie 2009
şoapte de adormit...
Odată pe lună se tulbură fântâna
şi gânduri schiloade se-arunca în apă,
Bătrâna Doamnă ne pune piedici
ascunsă-n voal de funebră noapte.
Lumina se trage adânc în pământ
şi-aşeaptă-n grăunte-ncolţirea
aşteapta o iarnă şi-n verde irump
tăcerea-n ăst timp îmi e hrană.
mai iute ca lumina mi-s gândurile toate
iar stele de s-or naşte şi ele fi-vor moarte
iubirea nu se naşte, iubirea-n veci nu moare
iubirea-i fiinţare şi fiinţarea doare.
(Foto: from Isus of Nazaret)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu