vineri, 9 octombrie 2009

şoapte de adormit...





Odată pe lună se tulbură fântâna
şi gânduri schiloade se-arunca în apă,
Bătrâna Doamnă ne pune piedici
ascunsă-n voal de funebră noapte.

Lumina se trage adânc în pământ
şi-aşeaptă-n grăunte-ncolţirea
aşteapta o iarnă şi-n verde irump
tăcerea-n ăst timp îmi e hrană.

mai iute ca lumina mi-s gândurile toate
iar stele de s-or naşte şi ele fi-vor moarte
iubirea nu se naşte, iubirea-n veci nu moare
iubirea-i fiinţare şi fiinţarea doare.

(Foto: from Isus of Nazaret)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu