De-a v-aţi ascunselea

uncica, doicica, număr uşor
şi-o pleoapă noapte, mă-ascunde în şoapte
şi mă îngroapă în tumul de dor

treicica, pătrica m-ascund de tine
iar visele mele umblând somnoroase
îmi spun că nu-i bine în suflet la mine

cincica, şesica sunt strânse pe-un prici
şi toate spaimele, galbene frunzele, mă ţin pe-afară
în ploaia bizară târând târlici de furnici

şeptica, optica în baie închise
îmi caută vorbe şi fapte uitate, în coşul cu rufe ucise
şi ies la talcioc, cu-n zâmbet adhoc de taine seduse

nonica, zecica şi o lună plină
se pleacă în noapte, li-i gândul departe şi-o şoaptă calină
cu-n braţ mă desparte în viaţă şi-n moarte şi mă alină cântând în surdină :

hai copile după moarte,
să te-ascunzi, că-i noaptea noastră
luna numără-n fereastră
câte are toamna albastră
legându-şi culorile
ploîndu-şi tăcerile
judecând nuntirile...