Omăt

Amintirile mă fulguie viscolite
Iar regretele se depun, astupând drumurile
Şi curg. Ca un baraj rupt.

toamna
toate visele se împerechează
aruncându-şi nuditatea
printre pleoape…
iarna stau tolănite
ţurţuri picurând speranţă
iar primăvara nasc,
nevenindu-le a crede
împruncirea.
vara pleacă în lume
căutând alte vise
prezise.
dacă visele s-au făcut mari,
se împerechează iar în toamnă.
şi tot aşa.
ele se schimbă în fiecare an,
iar eu îmbătrânesc.
şi cu cât îmbătrânesc,
cu atât vreau să stau mai departe
de locul banchetului
pentru că doare
să-ţi vezi visele duse.

(Foto: Ţurţuri - Posted by Allex Radu)