sculptură vie

sculptură vie

se lasă seara pe simeze
şi mă îmbracă-n umbre şi tăceri
sculptând în carne, noaptea modelează
misterul ce m-am vrut până să ceri
un chip, un trup, un suflet şi-o simţire
lăsatu-le-am ca să-ţi alegi model
mi-e mâna doar o plăsmuire
ce-apasă-n lut şi eu devine el
prin ce-am lucrat n-am oferit ci m-am expus
umbră mă las te-ajut să te-mplineşti
lumina taie tot ce a fost spus
cu mine te-nalţi,
te regăseşti
trăieşti…