c-o moarte...

mă-ngrop în tăcere şi-mi trag cuvinte peste ochi
să mă-ncolţesc poem.
mă spăl în lacrima singurătăţii
mă înveşmânt în vise
şi-aştept.
şi a fost toamnă ce se duce
şi am fost bob
şi mă voi duce
s-aştept.
voi germina sfărâmându-mă
şi gerurile mă vor dogori, întărindu-mă.
şi este iarnă.
şi-aştept.
cărunte rădăcini mă ţin, adânc înfipte în uitare
căci doar sorbind-o cu nesaţ
cu-n verde ea mai moare.
şi fi-voi verde iar,
cândva
şi-n moarte lin m-oi duce
în alte vise-oi apărea
o lacrimă ce curge
şi-aştept
c-am fost şi primăvară.
din visul nou ce-oi răsări
s-or coace alte vise
şi în cuvinte-oi mântui
poemele nescrise.
m-am semănat
am încolţit
m-am pârguit a jale
mi-s ochii tulburi
trag a nor
şi rimele-mi sunt goale.

uneori boabele se adună, se-nfrăţesc,
însufleţindu-şi visele
dar mor fără să rodească.

(Foto: Poisonous Grapes - Anducina 2006)