trecând printre timpi…

în principiu bărbaţii tânjesc după femei
vampiri ce se-nfruptă din fructele coapte
târâş în genunchi şi-n coatele sparte
E viaţă şi moarte în urmele ei

îmi port libidoul, frustrarea şi nervii
şi zborul se surpă-n amară uitare
citeşti sau adulmeci că-i vreme de zbor
dar pana din aripă moare

perfectul compus, mai mult ca perfectul
sunt timpi ce-n trecut se îngroapă
nu pot să rămân, turnat bust în gips
iar restul sub coasă să-mi cadă

alerg şi te strig, de toţi mă lovesc
ca-n filmele mute-i mişcarea
pe gleznă-ţi tresaltă o perlă ce-n alb
absoarbe şi-nghite-nserarea.

urcăm, doar birouri, şi-n timpul pustiu
nici liftul nu mişcă, aşteaptă să moară
mansarda-i etapă iar luna s-a-ntins
şi-şi spală oasele-n cadă.

te-ntorci şi surâzi, dar mergi nu m-aştepţi
şi-alerg şi prind aer şi-acesta se sparge
aşa moare timpul îmi spui şi dispari
şi ştiu că iubirea şi moartea mi-s una.