Rupt de realitate

Stau pe prispa vieţii
Şi-mi depăn angoasele
Frustrările şi toate ne’mplinirile
Şi cuget: ce viaţă de rahat.

Pe la asfinţit,
Trece pe acolo Dumnezeu.
Să nu mă întrebaţi de unde ştiu,
Pentru că n-am să vă spun. Zău.
Ştiam doar că este el.
Şi mă întreabă:
Ce faci măi băiete?
Ce tot murmuri aici?
Apoi Doamne, ce să fac?
Stau şi mă minunez
Ce-am reuşit să câştig.
Şi?
Păi Doamne,
Se cam lasă rece afară
Hai să intrăm în viaţă.
E cam goală
Şi cam anostă
Dar cu siguranţă
Că o să găseşti ceva pe măsură
Înăuntru.
Şi am intrat.
Şi m-a urmat
Fără să facă nazuri,
În viaţa asta,
Pustie şi plină
De nimicuri strălucitoare,
Ca o vitrină.
Şi? Ce ţi-a mai spus?
Caută-mă.
Atât? Nimic altceva?
Nimic.

(Foto: Hubble site - Picture album)