Hun – Oraşul fantomă

Oraş cu perdelele trase
Nisipul se cerne pe străzi
Iar case cu feţele-ntoarse
Ascultă absente parăzi.

Aici în deşert o să fie oraş
Aşa voit-a voinţa-mi divină
Găsi-vor cu toţi aicea sălaş
Oraşul uniţi să mi-i ţină.

Oraşu-n deşert din nimic se înalţă
Cu străzile drepte şi case-aliniate
Hoteluri, palate, agora, de toate
Dar toate-s în van. Pustii şi uitate.
Luminile-aprinse, pustiu ce apasă
Şi un cer gol, senin, fără de nor
Doar soarele ce mai intră in casă
Oraşu-i bolnav necălcat de picior.

Plateşti măscărici să-ţi anime piaţa
Vitrinele plâng, zdrenţe-n fâşii
Dar nu o să şti ce înseamnă viaţa
Şi n-ai s-auzi cum ştiu a râde copiii.

Oraş blestemat, măcinat de-ndoială
Şi case ce-şi pierd zi de zi răsuflarea
Cămila-n deşert îşi găseşte cărarea
Dar străzile tale, virgine-au murit.
Dervişu-nsetat, căzut fără vlagă
Se-ntinde, e stradă în inima ta
Cu buze crăpate acum la sfârşit
Să-ţi spună şoptit că eşti bine venit.

Degeaba te-ncrunţi, degeaba aştepţi
Căci omul cât ştie le face pe toate
Un singur lucru el n-a reuşit
S-aprindă focul divin c-o scânteie
Şi sufletul său să dea locului vieţi.

(Foto: Cele mai spectaculoase orase parasite - Sursa: Ziare.com
Autor: Alexandra Sandru)