atâta vreme cât oameni există

şi iedera-n cerc sinuos se prelinge,
mi-e poftă de viaţă muiată în sânge
şi ducă-se norii, s-abată furtuna
Topindu-mă-n mine, atât mi-e de bine.

sunt pus să aleg iubiri după trupuri
dar trupul se cerne-n uitare
mai bine prieteni ce-n asfinţituri
îţi spun că iubirea-i o mare.

am valuri să mângâi suspine şi umbre
şi umbră m-aş face pe dată
mi-e plină tulpina, sunt visele dese
şi-aştept, sunt iederă-n poartă.

mai verde de-atât nu ştiu să ofer
chiar de mi-e lacrima neagră
sunt iederă Doamnă şi-n colţu-mi stingher
îmi râd de cernita mea toamnă.


(Foto – wave 2 – cocea-lionescu lucian - http://www.photomagazine.ro)