Arta compromisului

În parc, pe-o bancă, un bătrân înfundat
Trece strada amintirilor, cu un oftat.
Să fie oare adevărat? Sunt eu? Sunt aici?
Căci sclav sunt ce ascultă de al vieţii bici.
Tânăr fiind am fost la magazin
Şi-am cerut iubire. Am fost oare meschin?
Tot ce-a avut, vânzătorul mi-a dat
Dar iubire am luat sau doar surogat?
Iubeam când voiam, şi fete şi femei,
Iubire era. Aveam locul ei.
Mereu precaut, atent la gramaj
Să nu dau prea mult, să nu o las gaj.
Bolidul iubirii din plin m-a lovit
Iubire am vrut, iubire-am găsit.
Iubirea nebună cu lanţu-i de foc
Ne-a unit, pereche eternă, pe loc.
Respirăm împreună, vedem amandoi
Un trup, o parere, eu, ea, eram noi.
Un Eden născuse puterea iubirii
Nu credeam, nu zăream, clipa despărţirii.
O părere, o umbră, o simplă mişcare
Năştea întrebări cât ura de mare.
Muşca timpul din noi ca deşertul din oază
Lăsând firmituri şi atingeri uitate în vază.
Treceam colbuiţi din eterna pereche
La cuplul cu gura amară şi făr’ de ureche.
Uitam să trăim şi povestea murea
O candelă seacă în noaptea cea grea.
Sunt eu? Sunt aici? Pierdută privire în zare
Târziu am aflat că iubirea nu-i de vânzare.


(Foto: http://badorgood.com/foto/o-bucatica-din-piatraneamtremake-257262)