ceremonialul apei
în adâncul soarelui, deşertul pulsează
ascunzându-şi uscăciunea
mâna tremură aerul
încărcat de umede amintiri
(dacă verdele ţâşneşte escaladând cerul
în căutarea luminii
lasă lacrima
să-ţi spele sufletul)
între o oază şi alta
între o fântână şi alta
nu-i decât povara dorinţei
şi binecuvantarea ei
apa te-ndeamnă
apa te cheamă
şi tu dansezi spaima apei
nebăgate în seamă
nisipul, un val, te-ascunde-n vipie
eşti apă, uitare
şi eşti dată
mie
luni, 26 octombrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu