urnă de toamnă

viaţa mea, acrobaţie pe sârmă
mă-ndeamnă să fug, dar îi spun că nu pot
Eu sunt prizonierul iubirii.
palmele tale, ochiuri de mătasea broaştei
mă lasă să merg pe ape, călcându-le, afundându-le
până la usturime, până la plictiseală, până la ţărmul uitatelor datorii
pribegeam fugind de mirosuri căci ura plutea, miros stătut, muced
dar am aflat că mirosul mă urma, eu eram mirosul,
şi mirosea a teamă şi a disperare
rătăcindu-mi zilele, între o fugă şi alta.

drepturile mele urlau
arătându-mă cu degetul: Impostorule ! cui ne-ai lăsat?
şi cădeau urnele cu zgomot sec a promisiune
şi minciunile se revărsau pângărind aerul
şi misteriile.
fi-va votul meu
şarpele ascuns printre frunzele toamnei
şi teama voastră, călcâiul care-mi caută veninul
plătind cu aurul toamnelor
toate minciunile scuturate, purtate
şi strivite pe alei.
dulce credulitate, aşteaptă-mă,
castron de lapte cald
la talpa casei

(Foto: Toamna pe o alee din parc - johny90)