blestem…

purta-voi semnul fiarei
închis în coastă grea
şi-o mantie de gheaţă
e răsuflarea mea…

frica ucide mintea
suferinţă
arsură peste-arsură-i moartea
taci!
nefiinţă…
pielea trosneşte, carnea se desprinde
ţipătul e ca ceaţa ce se-ntinde
lăptos, vâscos
mort înainte de-a se-ascunde
în fibra morţii care mă pătrunde
nisip cernut, clepsidră
ştiu!
şi în plămadă-s puse ură şi iubire
amestec pentru suferinţa-n devenire
frica trăieşte, e închisă-adânc în mine
lumină mă pătrunde şi mi-e bine
sunt parte şi întreg cu tine

umbră…