contract

(nu, nu prenupţial)



mi-am legat toate spaimele pe ochi
am astupat toate suspinele cu ceara uitării
şi-mi fac curaj.
cu distincţie, fără istericale,
reziliez contractul cu viaţa.
renunţ să tot stau cu chirie prin tot felul de întâmplări
prefer camera mea,
oricât de mică ar fi, dar numai a mea.
numai că nu toate sirenele
au cântarea cântărilor în sânge
iar proprietăreasa, înfipta bine în ziua mea
se agită făcând spume. uşor rozalii.
noroc că nu mai aud, nimic.
şi poate să-mi spună orice:
de la “vai ce asortat, vai dar ce bine-ţi stă”
până la “hai sictir haimana, cine dracu te crezi?”
cum de ai curaj să-mi arunci contractul fărâme în faţă?
de unde să iau alt chiriaş?
Tac!
şi ea vorbeşte.
departe, tot mai departe
plutind printre rănile nespuse
şi cuvintele tăioase
ţurţuri răsărind din tălpile chiriaşilor
ce se strecoară grăbiţi pe lângă noi.
ocupându-şi locul,
fiecare după cum îl taie capul.

(astazi 02.10.2009)