autumn...ala

ştiam că nimeni nu-i profet în ţara lui
dar pe mine nici măcar gândurile nu mă mai ascultă
au luat-o razna, de-a lungul şi de-a latul ploilor
lăsându-mă. octombrie cu ochi de căprioară...

m-am plouat de jos în sus să-mi caut gândul ascuns
tras ca melcul la iernat printre nori împrăştiat
din ce plouă mai avan să-nchidă geam după geam
să tragă perdelele să-mi scurteze zilele.

m-am plouat în curmeziş să îmi iau gândul pieptiş
să ştie că nu mă tem să-l alung ori să îl chem
să ştie că n-am să mor chiar de nu e gând uşor
că mi-s gazdă primitoare chiar de-mi plouă ori mi-i soare

m-am plouat de sus în jos lăsând cerul mocirlos
cu sufletul găunos de atâta ploaie ros
dar gândul nu vrea s-asculte şi-o ieşit cu coasa-n curte
fulgerând de la tăiş, în cruciş şi-n curmeziş, ploile nevoile

de plouat m-aş mai ploua, dar mi-e că mi-oi îneca
visele, gândurile, bunele, cerurile
şi m-oi potopi de tot, fără cercuite doage, lacrimile să îmi roage
fără urme-ngândurate şi streşini înnourate
să mă limpezesc în ger şi ca plată să mă cer
să-mi iau visele harem
să plouăm peste tot locul
să ne potopim norocul.