Nebunul de la curtea regelui

Catastrofă, limitrofă,
Licurici fără sclipici
Cine oare-i prost pe-aici?

E bufonul regelui,
E nebunul nostru şui
Nimeni n-are a se teme
Vorba-i încâlcită-n gheme
E sucită titirez,
N-are noimă, n-are miez
Şi-are gura slobodă
Ca Vodă prin lobodă.

Lumea e cu susu-n jos
Mulţi nebuni, dar ce folos
Nimeni nu vrea să-i închidă
Dau sfaturi, urlă din tindă
Spânzură visele-n grindă
Bat, sfârtecă şi omoară
Măcinând speranţe-n moară.
Doamne cum ne mai suporţi
Singuri, trişti, scâncind aiurea
Balamale fără porţi.
Pruncii nu mai vor să sugă
Sânul e ceva banal
Tinerii vor ca s-ajungă
Pe-al maturităţii mal.
Cei maturi privesc în urmă
Şi-ar da mintea pe vigoare
Cei bătrâni adorm mergând
Şi-uită cum e când nu-i doare.
Regii caută-n gunoaie
Sentimente putrezite,
Cei sărmani păzesc grătarul
Viselor nedesluşite
Consumăm publicitate
Artele devin caduce
Doamne nu ne pune-n spate
Mai mult decât putem duce.

(Foto: Rigoletto by Rafal Olbinski = http://www.allposters.com)