cântec de dor greu

greu e cerul de urnit

când te-mbracă-n asfinţit

şi-ţi pune glugă de ceaţă

să nu-ţi fie dimineaţă

să-ţi fie doar noapte lungă

ploile să te ajungă

să te spele să te ungă

şi să te culce pe-o dungă

cu capul la răsărit

ca şi dorul încolţit

cu gândul la ce n-a fost

să dai lacrimilor rost

cu inima potolită

de uitare năpădită