trupul fara de ego
e o liana ce-si taraie viata pe pamant
egoul fara trup nu-i decat scanteia ce se
pierde in furtuna
in alaiul carelor alegorice modestia nu-si
gaseste locul
ea spune doar: multumesc Doamne ca am trait
si rasaritul asta
cea mai buna
prietana
o imbratisezi cu
ultima suflare
frunza nu-i
sopteste coditei sa se desprinda
ea doar se lasa
sedusa si purta de vant
cel ce stie sa-si
numeasca fiecare zi capatul calatoriei
va fi inconjurat
in momentele de singuratate de o multime de amintiri
nu foamea iti va
deslusi gustul unui fir de iarba
ci bucuria unei
clipe de reverie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu