iscodiri

in lupta dintre cunoastere si necunoastere

omul ramane prizonier fara putinta de scapare

fuga unei lacrimi trage o brazda de foc

pe cerul unei nopti pierdute-n amintiri

un drum e o viata, viata e un drum

unde sa te opresti, ce prieteni sa-ti faci?

valul cunoasterii pe cat de diafan pare

pe atat de greu este acoperind ochii speriati

destinul isi alege de fiecare data un ucenic orb

pentru ca atele trebuie sa aiba lungimea ceruta indiferent de culoare

buzele pecetluite ascund cele mai frumoase rostiri

norii calatori poarta cu ei roua binecuvantata

rabdarea e haina care-l doboara pe avantat

si-l apara de frig pe cel ce stie a citi pe indelete