sa te afunzi in
noapte ca sa ii sorbi răsuflarea
uitând ca lumina
te cere și te cerne
curățindu-te de
toate rostitele
asa cum Calea Laptelui
îndulcește cutele cerului
Drumul Robilor
spală sufletele părăsiților
adunându-le
într-o singura oaste
femeie cu chip de
copil și răsuflare de mugur
te strecori în
suflete depanând albul uitării și rosul iertării
din caierul
nopților pline de dor de mierea cerului
mărțișor cu nume
de primăvara
cerul vuiește de
gemetele mugurilor
ce-și leapădă înrobirea,
ridicându-se la viata
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu