duminică, 1 martie 2015

cerul ca o recompensa


sa te afunzi in noapte ca sa ii sorbi răsuflarea
uitând ca lumina te cere și te cerne
curățindu-te de toate rostitele

asa cum Calea Laptelui îndulcește cutele cerului
Drumul Robilor spală sufletele părăsiților
adunându-le într-o singura oaste

femeie cu chip de copil și răsuflare de mugur
te strecori în suflete depanând albul uitării și rosul iertării
din caierul nopților pline de dor de mierea cerului

mărțișor cu nume de primăvara
cerul vuiește de gemetele mugurilor
ce-și leapădă înrobirea,  ridicându-se la viata


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu