nevermore

nu cunoaștem nici ziua nici ora

stim doar ca suferinta cuvintului

nu se poate deslusi in culori

si nici in taceri

cerul isi socoteste banii intregi

banul cel de toata noaptea

am carui rotund acopera doar o tacere,

alungand restul cuvintelor

lumina se opreste in fata oglinzi

sa se aranjeze

putina culoare in obraji

o umbra de nor pe pleoape

si  o adiere cat sa-i dea volum

celui ce are i se vor da

cuvinte cat pentru alte doua vieti

sa poata spune toate povestile

ferice de cel de pe urma

ca lui ii raman

toate tacerile