am învățat sa leg cuvinte dar am uitat sa
vorbesc
limba mea desena vocalele pe cerul gurii
ochii săgetau îngeri in zbor
iar sufletul alerga tot necuprinsul
am învățat sa iubesc lumina
și sa ma feresc cu teama de-întuneric
cu toate ca-întunericul mi-a făcut cuib
și răsuflarea lui
mi-era cântec de leagăn
cu timpul voi
reveni iar la sunete
mai grele, mai
guturale, mai surde
iar întunericul
ma va ajuta sa depăn
toate firele ce
ma leagă de viata
nu cunoaștem nici ziua nici ora
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu