să nu uiți Darie!

 

 cât o să fim noi la biserică să dai de mâncare la vite, la orătănii și la porci

 să nu sufere în sfânta zi de duminică

 că ele n-au nici o vină, și-apoi cum or să arate la tăiere?

 

 poate vor veni oameni să te ispitească cu vorbe meșteșugite

 să nu-i asculți, să-ți înfunzi urechile cu lână și să-ți vezi de ale tale

 că noi ne vom gândi la tine ca să treci cu bine peste încercări

 

 și mai ales să nu te pierzi printre paginile cărților sau revistelor  

cuvintele sunt pline de poze ascunse și pozele se îmbracă în cuvinte frumoase

 dar nimic din ce-i al omului nu-i plăcut în fața cerului decât dacă lăcrimează

 

 și mai ales, să nu uiți să te culci. nu aprinde felinarul.  noi nu avem nevoie de lumină

 lumina atrage răul, și gândurile se strâng la lumină ca fluturii. noi am plecat. ai grijă de tine.

 și sunt cinci ani. poate că m-au părăsit. poate că nu-i meritam. sau poate că...

 

 așa se strâng apele... rânduri, rânduri, și urcă domol treptele cerului