miercuri, 23 octombrie 2019

vitrina cu jucării




la noi în oraş a venit circul. clovni,dansatoare, îmblânzitori, jongleri, magicieni
totul era permis pentru o suma de doi lei. înfiorător de puţin. nu şi când îţi e foame
şi spectacolele aveau succes de public şi de casă. se putea mânca.

dar marea atracţie a circului era vitrina magicianului. intrai acolo şi publicul vedea tot
mai aleas ceea ce nu ai fi arătat nimănui, nici măcar celui mai bun prieten
cu atât mai puţin părinţilor morţi de spaimă să nu îi faci de ruşine

bineînţeles ca am intrat. ca un exhibiţionist. ca un fur de aplauze. dornic de vizibilitate
şi cuvintele mele se revărsau, fără noimă, fără cratimă, fără diacritice
doar ca să fie şi ele prezente, rânduri, rânduri

mâna mea ştergea vitrina de praf, salutând cei câţiva spectatori indecişi
buzele muşcau aerul cu voluptate bolnăvicioasă şi aerul se strecura şuierând astmatic
iar ochii, ochii cei fără cortină alunecau căutând puncte de sprijin

ce spectacol jenant mi-a spus ultimul indecis, la plecare
mai bine recitai ceva. orice. dar tu ai ales să taci. peşte scos din apele sale
deschideai gura doar ca să te afli în treabă şi să hăpăi tăcerile noastre

doi lei am dat... de doi lei m-am jucat... ăsta-i preţul meu...
o jucărie stricată... şi o vitrină goală acum

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu