fată dragă au nu ştii
cât de mult îmi aparţii
câte răsuflări ţi-am luat
noaptea când te-am sărutat.
trupu-ţi răsucit de jar
răscolea al meu amar
m-aplecam să te sărut
lua-te-aş fată cu-mprumut.
fată dragă au nu ştii
că dorinţele târzii
sunt ca focul ce s-abate
peste cioatele uscate?
cerne-mă, frământă-mă
pe roată învârte-mă,
palmele să-ţi izbăveşti
când tăcerile-mi zideşti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu