Locul în care nu se întamplă nimic

Am tăiat aripile viselor
Şi le-am închis într-o cuşca de aur
Dar cu toate astea, nimeni n-a observat
Schimbarea.

Am scos ochii dorinţelor
Închizându-mă-n viaţa laşă de zi cu zi
Dar nimeni nu a băgat de seamă
Cântecul lor.

Am aprins rugul despărţirilor
Mistuindu-mă bucată cu bucată
Iar rima spuselor mele zăcea scrumită
Sub maldărul ştirilor.

Am renăscut, recreându-mă.
Mi-am luat visele cu penele încă umede
Am sărutat ochii dorinţelor redându-le vederea
Şi m-am înălţat, arătându-mă-n altă strofă.

(Foto: Pasărea măiastră - Brâncuşi - sursa internet)