phoenix râzând

m-am îndreptat către rug
pieptănând aerul cu nerăbdarea mea
şi ochi de jar îmi lingeau urmele
crescându-mă
din toată-mpărtăşania
doar cioatele aripilor mai arată
refuzul ofrandei
sunt fenicşi ce renasc din propria lor ardere
şi-aceştia-s înţelepţii ce ştiu a arde
sunt alţii atinşi de prefacere
şi-aceşti fericiţi se scrumesc privind
şi alţii…asemeni mie
ce se-ntorc la viaţă-n cârje
căutând, iar şi iar,
cu imatură curiozitate
să afle ce e focul.