Mă-ntorc la locul crimei. Val,
Cu fluxul amintiri lor pe mâini.
Legat, ofrandă pe altar săpat în mal
Mă dau. Asemeni vechilor păgâni.
Visam să construiesc ceva durabil
Castele de nisip muşcând la temelie,
Reflux. Mă retrăgeam căci lamentabil,
Mă regăseam, vânzându-mă pe mine mie.
Privesc în urmă. Pe nisipu-ţi umed
Văd urma lacrimilor ce am fost
Bogat, dar joaca nebuneştilor indemnuri,
N-am vrut să ţi-o impun căci n-are rost.
miercuri, 23 septembrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu