îmi place să cred...

că gândurile ne leagă, oglindă cu feţele-argintate
şi ne răsfrângem tăcerile sub unghiul de fugă al diferenţelor
tu, salcie despletindu-ţi amintirile
eu, aruncându-mă din strânsoarea rădăcinilor
ancore uitate in lume.

Pădurea neagră ne desparte izvoarele
îmbrăcând despărţirile căzute în muşchi moale
moale şi adâncitura gâtului sub urechea
ce-aşteaptă scâncetul rimelor
desperecheate.

îmi place să cred că timpurile noastre
se scurg înspre aceeaşi mare indiferent de cardinal,
numere prime pe curbele de nivel ale singurei realităţi
ce ne încape, seminţe-n hibernare
înfrăţite

(Foto: www.121.ro/images/poze3/(a_id=5148)img5.jpg)