şi ploua…

aruncă umbrela şi ia-mă-n braţe

pierde-mă, uită-mă

adună-mă

şi ploaia ne udă,

de sus până mâine

în jur nu-s decât maşini rănite

ce se târăsc printre băltoace.

plouă fără zgomot,

tenace, insistent

suntem uzi până-n rădăcină:

părul, obrajii, hainele, dorinţele, mustesc

şi cuvinte jilave

se strecoară zgribulite

pipăindu-se.

îţi place de mine?

da îmi plouă şoapta,

îmi place cum te îmbraci,

ce faci, ce spui, cum umbli

îmi placi în totul

aşa că nu-ncerca

să schimbi ceva

ce-ar putea să iasă prost

rămâi aşa cum eşti:

udă, lipită de mine

şi mai ales, curioasă.