Dincolo

Dincolo de draperie,
Timpul, ceaţă pe fereastră.
Am descâlcit toate iţele-coarnele
Trăgând spaţiul afară. Cochilie goală.
Acum.
Te caut, îmi strigă secunda
Şi mai depăn două dimensiuni
În două gheme poeme.
Trăieşte-mă, îmi strigă eternitatea
Dar ceaţa se ridică. Raze spălând neuitarea.
Şi locul ce se surpă într-o nouă definiţie.
Spirală zidită-n simţire.

(Foto: http://brainstormer07.files.wordpress.com/2007/12/anamnesis___stage_1_by_thewhitelight.jpg)