gri roman

Verdele sparge curcubeul
Revărsându-se în culoarea cetăţii.

E primăvară cu miros de secetă
Când clorofila invadează aerul,
Până la floare tremurându-l.

Viaţa mea monotonă şi gri
Traversează cameleonic ruine.

Griul mă-mbracă, mă pătrunde
Alveolele sunt pline de culoare,
Ruină printre ruine mişcătoare.

Bucuria, desperecheată
Veştejeşte la butoniera zilei.

Şi a fost ziua mea romană
Iar statuile îmi însoţeau tăcerea
Răsfăţându-mă cu priviri goale.

Viitoru-şi lasă gândurile
Imprimate în lespedea roasă.

Trupuri se preling, turistică mişcare
Răstignind istorii pierdute-n uitare
Pinii reinventaţi tremurând în soare.

(Foto: from internet - http://www.greatbuildings.com)