Mitocănia bate România,

Mă doare tocul cui şi bătătura
Căci mi s-a fisurat de frig armura
Credeam că mitocan mai mare decât mine nu-I,
Speranţa mi s-a spânzurat de al Pepelii cui.
Visam, speram doream ca omul nou
Să fie doar concept închis în ou
Dar puiul s-a născut, e malformat
Şi de genetică în social abandonat.
Ce-i omul nou?
O fi ca bambusul ce creşte-n apă,
Cu rădăcina ce priveşte trist şi-i calpă?
Ori poate…nu. Nu ştie ce-are-n spate
Căci liftingul i-a dus istoria departe.
O fi ca cerul asuprit de o eclipsă,
Cu soare mut şi luna-n hău prelinsă?
Steril, fără prestanţă, uitarea lui dintinsă
S-a învelit în ierarhia lui pretinsă.
Ori poate e un film, şi propaganda
L-a rătăcit prin Africa ori prin Uganda.
Concepte doar de dânşii inventate.
Este cocoaşa ce te-apasă Doamne-n spate.

(Foto: Adevarul.ro = http://www.green-report.ro/stiri/padevarul-pet-urile-sufoca-muresul-si-parcul-retezatp)