cântec de blestem

vedea-te-aş lele bătrână

cu furca şi fusu-n mână

năpădi-te-ar frunzele

să-ţi tremure clipele,

să-ţi fie lacrima deasă

în război să nu se ţeasă

să plângi toate nopţile

ce le-aram cu şoaptele.

dorurile să te bată

cum se zbat iţele-n spată

să încurci culorile

precum eu cărările.

cât o fi iarna de lungă

să te ducă doru-n dungă

să-ngheţi fato iar şi iară

cum m-am perpelit o vară.