Postări
Doar începutul
mi se spunea…
eram mai mult decât enigmă, eram!
singur şi unic în felul meu,
limbaj plin de semne
şi simboluri
imprimând în aerul ce vibra
trăirea, cu temeri,
vise
şi enigme…
adaptabil în izolarea mea
invulnerabil la stimuli
şi instrumente
din oul cărui vis mă născusem oare?
vorbind celor din jur
îi oglindeam în simboluri
nemurindu-i
cu groaza zidită
pe chip
eu
nu eram altceva
decât
anomalia
justificativă…
eram:
Monstrul!
pasărea croitor
RăspundețiȘtergerecreşteam pădure
blocându-ţi răsuflarea
ţinându-te departe
moarte…
mă ramificam, pieptănam vântul,
răscolind strigătul văzduhului strivit
de-o indolenţă
urletul suia din milioane de frunze,
coloană sonoră şi verde
ce leagănă arama
m-am rătăcit, în tăcerea
pe care ţipetele păsărilor o destrămau
nervură după nervură
acolo unde de niciunde se aude:
am luat fire de mătase să-mpletim viselor case
şi din sfori doar închisori
pentru el,
gând rebel…
într-o gară...noaptea
RăspundețiȘtergereîntre cele trei tăceri adânci
luna-şi ţese voalete din ţârâitul greierilor
pentru fiecare ochi
uitat deschis.
roţile de tren gâfâie printre traverse
şi din când în când, gem
fericite de-o staţionare
Transports.
noi umplem nopţile
şi locurile
cu greieri.
iar afişajul electronic
s-a culcat lângă linia galbenă
până la urmărul tren.
şotron, viaţa uită de reguli
şi ne-ndeamnă
să mai plonjăm odată
într-o tăcere adâncă
de missa solemnis.